Când au căzut turnurile gemene, pe 11 septembrie 2001, lumea a fost zguduită. Președintele George W. Bush a promis răzbunare rapidă, iar ceea ce a urmat a fost o invazie în Afganistan, menită să alunge talibanii, care adăpostiseră al-Qaida și pe Osama bin Laden. Nimeni nu și-a imaginat atunci că războiul va dura două decenii, că va costa sute de mii de vieți și că se va încheia cu o retragere haotică și cu întoarcerea talibanilor la putere. Acum, în 2026, Kabulul arată dramatic diferit față de 2021. Zidurile de beton și sârma ghimpată care sufocau străzile au dispărut în mare parte. Odată cu ele, a dispărut și acea senzație de neliniște că un alt atac taliban ar putea lovi o secție de poliție, un birou guvernamental sau un hotel.
Abdul Jabbar Akbari, un analist politic specializat în probleme de securitate, explică faptul că războiul a destabilizat securitatea în Afganistan, aducând în țară armate ale mai multor națiuni, fiecare cu propriile obiective. Dar, chiar dacă mai au loc atacuri periodice ale unor grupuri insurgente, Akbari spune că odată cu întoarcerea talibanilor și restaurarea Emiratului Islamic în 2021, securitatea a fost reinstaurată. Este o ironie amară: talibanii, care au fost responsabili pentru majoritatea atacurilor din timpul războiului, sunt acum cei care mențin ordinea. Înregistrările de arhivă ale BBC-ului ne amintesc de vremurile în care talibanii revendicau atacuri asupra zonelor rezidențiale din Kabul, iar acum sunt la putere, asigurând „securitatea”.
Dar această securitate vine cu un preț imens. Obaidullah Baheer, lector la Universitatea Americană din Afganistan, care continuă să predea online atât studenților, cât și studentelor, subliniază că atacurile de la 11 septembrie au o semnificație profundă pentru afgani. „Nu a fost doar începutul războiului împotriva terorii, ci o învinovățire colectivă a afganilor pentru terorism și atacurile împotriva Statelor Unite. America a venit peste noi cu răzbunare, iar toate drepturile omului și legile internaționale au fost erodate.” Costul uman al conflictului de două decenii a fost imens pentru toate părțile implicate, dar în special pentru afgani. Cel puțin 169.000 de oameni au fost uciși, iar aproximativ 6 milioane au fost strămutați intern.
Talibanii nu au adus doar securitate. Au adus și o serie de restricții sociale, chiar dacă majoritatea nu sunt la fel de severe ca cele din anii 1990. În ziua întoarcerii lor, NPR a înregistrat temerile femeilor afgane, precum Freshta Karim, care spunea: „Războiul lor împotriva femeilor este nucleul ideologiei lor. Dacă nu mai au asta, nu mai sunt talibani.” Cinci ani mai târziu, femeile ocupă orice spațiu pe care îl pot. Se mișcă prin orașe, singure sau în grupuri. Sunt la televiziune, în emisiuni de știri și în jocuri. Dețin și un număr limitat de locuri de muncă în guvern. Totuși, fetele și femeile rămân excluse de la educație dincolo de clasa a șasea, precum și de la majoritatea opțiunilor de carieră care le erau deschise anterior. Pentru multe dintre ele, îmbunătățirea securității este de puțină consolare.
O consilieră care a cerut NPR să nu-i folosească numele, de teama represaliilor talibanilor, a spus: „Oh, pentru bărbați, aceasta este fără îndoială o situație favorabilă. Pot merge în diferite orașe, pot socializa la orice oră în pace și, în loc de o singură soție, pot lua patru. Pot profita de situația dificilă în care se află femeile.” Ea explică faptul că controlul strict asupra aproape fiecărui aspect al vieții lor duce la o creștere a depresiei. „În Afganistan, femeile și toate nevoile lor au fost suprimate. O femeie nu poate merge la școală să învețe ceva. Nu poate merge la moschei, nu poate purta ce vrea. Nu se poate căsători cu cine vrea.”
În timp ce există speranța că unele restricții sociale vor fi inversate, spune Obaidullah Baheer, el adaugă că talibanii au legitimitate pentru mulți afgani. „Devine evident pentru tinerii intelectuali afgani că talibanii au fost de partea corectă a istoriei.” Aceasta este o afirmație șocantă pentru urechile occidentale, dar reflectă realitatea complexă a unei țări care a suferit atât de mult sub ocupație și război. Pentru mulți afgani, talibanii sunt cei care au pus capăt haosului și au restabilit o formă de ordine, chiar dacă aceasta vine cu costuri sociale enorme.
În timp ce America își comemorează eroii și victimele de la 9/11, afganii se confruntă cu o moștenire diferită. Ei au fost victimele colaterale ale unui război global împotriva terorii, iar acum trăiesc cu consecințele. Umbra lungă a Americii se simte încă în fiecare colț al Kabulului, în fiecare fată care nu poate merge la școală, în fiecare femeie care nu poate alege. Dar se simte și în stabilitatea relativă care a înlocuit violența constantă. Este o realitate plină de contradicții, iar afganii trebuie să navigheze prin ea în fiecare zi.
De ce este important:
Această analiză este crucială pentru că ne arată că războiul din Afganistan nu s-a încheiat cu retragerea trupelor americane. El continuă să modeleze viețile a peste 40 de milioane de oameni, iar modul în care aceștia percep evenimentele de la 9/11 și intervenția occidentală este fundamental diferit de narațiunea oficială americană. Înțelegerea acestei perspective este esențială pentru orice discuție despre politica externă, drepturile omului și reconstrucția post-conflict. Fără să ascultăm vocile afgane, riscăm să repetăm greșelile trecutului și să ignorăm suferința reală din spatele statisticilor.
