Centrul, care poartă numele fostului președinte John F. Kennedy, a fost preluat efectiv de administrația Trump. Majoritatea consiliului de administrație a fost numită personal de președinte, iar Trump însuși ocupă funcția de președinte al consiliului. Această realitate a transformat instituția într-un câmp de luptă politic, iar deciziile luate în ultimul an au dus la un exod masiv al artiștilor și la prăbușirea donațiilor.
Documentele depuse la tribunal de către reprezentanta democrată Joyce Beatty, care este membru ex-officio al consiliului, dezvăluie două rezoluții propuse de administrație. Prima afirmă că centrul este „nesigur pentru ocupare continuă”, invocând probleme structurale grave. A doua rezoluție este și mai sumbră: „Centrul Kennedy se află într-o poziție fiscală atât de precară încât nu își va putea susține obligațiile salariale, nici contractele de întreținere de rutină, în decurs de câteva săptămâni”. Practic, instituția nu mai are bani nici măcar pentru salariile angajaților rămași, iar aceștia sunt, în majoritate, loiali lui Trump.
Beatty contestă însă veridicitatea acestor afirmații. Ea susține că experții în construcții aduși de administrație nu au declarat niciodată că clădirea ar fi nesigură. Această dispută apare în contextul unui proces federal intentat de Beatty pentru a opri redenumirea centrului în onoarea lui Trump, o decizie luată în decembrie anul trecut. Judecătorul Christopher Cooper a programat o audiere de status pentru marți, exact în ziua în care consiliul urmează să se întrunească pentru a discuta planul de criză. Criticii administrației consideră că sincronizarea nu este întâmplătoare – ar putea fi o încercare de a influența decizia instanței.
În spatele acestei crize se află o strategie politică subtilă, dar transparentă. Argumentul administrației este că centrul se află într-o stare financiară dezastruoasă și că doar Trump are capacitatea de a strânge fonduri la scară masivă și de a superviza un proiect amplu de renovare. Secretarul Comerțului, Howard Lutnick, a explicat această logică în fața tribunalului: „Ar costa patru sau cinci sute de milioane de dolari dacă s-ar face în timp, dar va costa doar 257 de milioane dacă președintele Trump este managerul de construcție. El are puterea și expertiza să facă acest lucru. Este cel mai mare constructor din lume și va termina la timp și în buget”. Lutnick are un interes personal – soția sa, Allison Lutnick, a fost numită în consiliul centrului în februarie 2025.
Această argumentație a fost folosită pentru a justifica redenumirea clădirii, comparându-l pe Trump cu marii donatori de la spitale sau universități, care își văd numele pe clădiri în semn de recunoștință pentru contribuțiile lor. Însă criticii subliniază că Trump nu a donat nimic din averea personală, iar implicarea sa a transformat centrul într-un simbol al diviziunii politice.
Realitatea este că Centrul Kennedy se confruntă cu probleme autentice, dar acestea au fost agravate de gestionarea dezastruoasă a administrației actuale. Instituțiile nonprofit de talia Centrului Kennedy depind, de obicei, de un echilibru între veniturile din bilete, donații filantropice și subvenții guvernamentale. Sub conducerea fostului ambasador Richard Grenell, care a insistat ca fiecare spectacol să fie profitabil sau măcar să nu piardă bani, programul artistic a fost redus drastic. Actualul președinte și CEO, Matt Floca, a fost promovat de la șef al departamentului de facilități, fără nicio experiență în direcție artistică, strângere de fonduri sau administrare culturală. Niciun alt membru al consiliului nu are experiență relevantă în gestionarea unor instituții de arte performative de această anvergură.
Rezultatul? Artiștii și publicul au fugit. Calendarul evenimentelor live este acum doar o fracțiune din ceea ce era înainte. Donatorii tradiționali au întors spatele instituției, iar încasările au secat. În aceste condiții, falimentul pare inevitabil, iar întrebarea este dacă Trump poate sau chiar vrea să salveze centrul. Unii analiști cred că această criză este, de fapt, o oportunitate pentru Trump de a-și consolida controlul asupra unei instituții culturale majore, transformând-o într-un instrument de propagandă. Alții consideră că este doar o altă piesă într-un joc politic mai amplu, în care soarta artei este sacrificată pentru putere.
În timp ce avocații se pregătesc pentru audierea de marți, iar consiliul se va reuni pentru a decide soarta centrului, mii de angajați, artiști și spectatori așteaptă cu sufletul la gură. Dacă centrul se închide, impactul asupra scenei culturale americane va fi imens. Dar poate că adevărata întrebare nu este dacă se va închide, ci dacă va mai putea fi vreodată ceea ce a fost: un simbol al unității prin artă, nu al diviziunii prin politică.
De ce este important:
Această criză nu este doar despre o clădire sau despre un buget. Este despre modul în care politica poate distruge instituții culturale care ar trebui să rămână neutre și dedicate artei. Dacă Centrul Kennedy va falimenta, va fi un precedent periculos: orice instituție culturală majoră ar putea deveni ostatică a intereselor politice. Mai mult, pierderea unui asemenea simbol ar afecta nu doar artiștii și publicul american, ci și pe toți cei care cred că arta ar trebui să unească oamenii, nu să îi despartă. Este un semnal de alarmă pentru întreaga lume culturală, iar modul în care se va rezolva această situație va defini relația dintre putere și cultură în anii următori.
