Ambarcațiunea, numită KM Nurul Salsa, transporta 78 de pasageri și membri ai echipajului când a suferit o defecțiune la motor și s-a scufundat miercurea trecută. Potrivit oficialilor locali, cei cinci supraviețuitori au reușit să rămână pe linia de plutire improvizând o platformă din bidoane de plastic și bucăți de plută legate cu frânghii. „După ce nava s-a scufundat, fiecare a încercat să se salveze cu ce a găsit – orice echipament sau obiect plutitor improvizat”, a declarat Muhammad Arif Anwar, oficial al echipei locale de căutare și salvare. „Au legat împreună bidoane de plastic și bucăți de plută cu frânghii, apoi s-au urcat deasupra lor.”
Supraviețuitorii au povestit că făceau parte dintr-un grup de 25 de persoane, dar că, în timpul calvarului, au fost separați de ceilalți din cauza vânturilor puternice. Din nefericire, presa locală relatează că 47 de persoane au fost salvate în ziua următoare scufundării, iar o persoană este cunoscută ca fiind înecată. Căutările continuă cu ajutorul a cinci nave mari, un avion de recunoaștere și un elicopter, dar șansele de a găsi supraviețuitori suplimentari scad pe măsură ce trece timpul.
Accidentul readuce în atenție problemele cronice ale transportului maritim din Indonezia, o țară arhipelag cu peste 17.000 de insule, unde ambarcațiunile de pasageri sunt un mijloc de transport esențial, dar adesea periculos. Standardele de siguranță sunt laxe, iar supraaglomerarea este frecventă, ceea ce duce la accidente tragice. De exemplu, la începutul acestei luni, cel puțin șase persoane au murit și zeci au dispărut după ce un feribot care transporta 65 de persoane s-a scufundat în largul insulei Bali, o destinație turistică populară.
Aceste tragedii nu sunt incidente izolate. În 2018, un feribot s-a scufundat în lacul Toba, provocând peste 160 de morți. În 2015, un alt feribot s-a scufundat în strâmtoarea Makassar, ucigând zeci de oameni. Cauzele sunt adesea aceleași: ambarcațiuni vechi, întreținere deficitară, lipsa echipamentelor de salvare și încărcarea excesivă. Guvernul indonezian a promis în repetate rânduri să îmbunătățească siguranța, dar implementarea măsurilor rămâne lentă și ineficientă.
Pentru familiile celor dispăruți, fiecare oră care trece este o agonie. „Nu știm dacă sunt în viață sau nu. Tot ce putem face este să sperăm și să ne rugăm”, a declarat unul dintre rudele pasagerilor, citat de presa locală. Autoritățile au promis că vor continua căutările până când toți cei dispăruți vor fi găsiți, dar recunosc că vremea nefavorabilă și curenții puternici îngreunează misiunea.
De ce este important:
Acest incident subliniază vulnerabilitatea sistemului de transport maritim din Indonezia, o țară care depinde în mare măsură de ambarcațiuni pentru conectivitatea dintre insule. Fiecare astfel de tragedie nu este doar o pierdere de vieți omenești, ci și un semnal de alarmă pentru autorități și comunitatea internațională cu privire la necesitatea stringentă de a îmbunătăți standardele de siguranță. În plus, povestea supraviețuitorilor – care au rezistat trei zile pe mare cu resurse minime – demonstrează reziliența umană, dar și urgența unor măsuri preventive mai eficiente. Fără acțiuni concrete, astfel de drame vor continua să se repete, afectând sute de familii și subminând încrederea în transportul public.
