De la asasinarea fostului Lider Suprem, Ali Khamenei, și a altor oficiali de rang înalt, Garda Revoluționară Islamică (IRGC) a devenit forța dominantă. În loc de haos, Iranul a prezentat o poziție unitară, în special în ceea ce privește controlul asupra Strâmtorii Hormuz, o arteră vitală pentru transportul petrolului la nivel global. Atacurile asupra tancurilor și navelor de marfă s-au intensificat după ce Iranul a anunțat că nu va permite navelor să folosească ruta sudică, prin apropierea Omanului, ci doar ruta nordică, prin apele sale teritoriale. Kazem Gharibabadi, ministrul adjunct de externe, a propus o a treia rută în cadrul negocierilor din Oman, dar propunerea nu a dus la o rezolvare.
Cine sunt liderii care decid acum? Ahmad Vahidi, comandantul-șef al IRGC, Ali Abdollahi, șeful comandamentului comun de război, și Ali Azmaei, noul comandant al marinei IRGC, au făcut apariții publice rare, dar au transmis un mesaj clar: nu vor ceda în privința Hormuz. Mohammad Bagher Zolghadr, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională, acționează ca un coordonator instituțional, susținând că negocierile sunt acceptabile doar dintr-o poziție de forță militară. Președintele Masoud Pezeshkian, deși conduce guvernul și pledează pentru diplomație, are o influență mult mai slabă. El a negat zvonurile că ar fi amenințat cu demisia, dar este adesea făcut țap ispășitor pentru eșecuri. Într-o întâlnire televizată, Pezeshkian a încercat să proiecteze unitate, criticând mass-media de stat pentru că separă guvernul de militari: „Nu mă consider separat de comandanții militari; îi voi apăra cu tărie.”
Ministrul de externe Abbas Araghchi se concentrează pe diplomație, acuzând SUA de încălcarea acordurilor. Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele parlamentului, a fost numit negociator-șef, dar este atacat de facțiunile ultraconservatoare. Acestea sunt conduse de Saeed Jalili, liderul Frontului Paydari, care controlează și televiziunea de stat și se opune oricărei concesii. Parlamentul, reunit recent, a cerut răzbunare pentru moartea lui Khamenei și menținerea controlului asupra Hormuz.
Constituția iraniană acordă Liderului Suprem autoritate absolută. După moartea lui Ali Khamenei, mantia a trecut fiului său, Mojtaba Khamenei, care nu a apărut public, dar este susținut de elita militară. Trump a spus că Mojtaba este „90% dispărut”, dar acesta a reconfirmat recent șeful justiției și a autorizat un memorandum de înțelegere, deși cu rezerve. El a subliniat că este o „misiune divină” să răzbune moartea tatălui său.
În concluzie, deși există aparențe de unitate, puterea reală este deținută de un cerc restrâns de comandanți IRGC și de facțiunile ultraconservatoare. Președintele și diplomații au un rol secundar. Această structură de putere fragilă, dar hotărâtă, va continua să modeleze răspunsul Iranului la războiul cu SUA, cu consecințe majore pentru securitatea regională și globală.
