Născut și crescut în nordul Angliei, Burnham s-a mutat în sudul mai înstărit pentru a studia literatura engleză la Universitatea Cambridge. Unul dintre profesorii săi, John Mullan, și-l amintește purtând un tricou de fotbal la cursuri. „Cred că asta e ceva obișnuit pe străzile din nord-vestul Angliei, dar nu neapărat într-un colegiu din Cambridge”, a declarat Mullan pentru Times of London. Tânărul Burnham era obsedat de fotbal, recita din Shakespeare și o curta pe „cea mai mișto fată din colegiu”, pe Marie-France van Heel, de origine olandeză, cu care este căsătorit și astăzi. Tricoul de fotbal a fost un semn timpuriu al identității muncitorești care avea să-l definească ulterior în politică.
Burnham subliniază adesea rădăcinile sale nordice și de clasă muncitoare. Analiștii spun că educația sa și perioada petrecută ca primar al Greater Manchester – un oraș care se mândrește cu faptul că este locul de naștere al clasei muncitoare mondiale, în timpul Revoluției Industriale – i-au modelat politicile naționale. Această experiență l-ar putea ajuta pe Partidul Laburist, de centru-stânga, să recâștige votanții din clasa muncitoare, dintre care unii au trecut de partea partidelor de dreapta în ultimii ani. „Vreau să fac tot ce pot pentru ca Partidul Laburist să fie din nou un partid în care oamenii să creadă, un partid solid de partea oamenilor muncitori”, a declarat Burnham pentru Channel 4 News în luna mai.
Burnham s-a născut într-o suburbie a Liverpoolului, dintr-un tată inginer de telefonie și o mamă recepționeră, și a crescut într-un sat aflat la jumătatea distanței dintre Liverpool și Manchester. După absolvirea Cambridge, el și soția sa au rămas în sud, mutându-se la Londra. Burnham a fost ales pentru prima dată în Parlament la 31 de ani, din partea Laburiștilor, reprezentând un district nordic. A ocupat funcția de secretar de stat pentru cultură, media și sport sub premierul Gordon Brown, iar în 2009 a fost trimis la Liverpool pentru a susține un discurs cu ocazia aniversării dezastrului de pe stadionul Hillsborough din 1989, când aproape 100 de fani ai fotbalului au fost striviți până la moarte într-un stadion supraaglomerat din nordul Angliei. A fost cel mai grav accident sportiv din istoria britanică. Victimele au fost etichetate drept huligani, iar mulți supraviețuitori și familii ale victimelor au simțit că guvernul nu a făcut suficient pentru a investiga. Inițial, mulțimea l-a huiduit pe Burnham. Luptându-și lacrimile, el și-a abandonat discursul pregătit, dând din cap în timp ce mulțimea scanda pentru dreptate. „Au fost tratați atât de rău, iar [Burnham] a fost unul dintre primii politicieni care a ascultat cu adevărat”, spune Charlotte Wildman, istoric la Universitatea Manchester, specializată în clasa muncitoare. Burnham a lansat o anchetă guvernamentală care a stabilit că eșecurile poliției, nu victimele în sine, au fost responsabile pentru dezastru. Acest lucru a contribuit la schimbarea unui stereotip național, spune Wildman. „Bărbații din nord, din clasa muncitoare, erau demonizați. Erau acuzați că sunt violenți, agresivi, criminali, iar acesta era un stereotip foarte înrădăcinat”, explică ea. Este o categorie demografică în care unii se simt lăsați în urmă de globalizare, ignorați de politicienii din sudul mai bogat, unde se află Londra – și pe care Burnham i-a câștigat de partea sa încă de la început, prin pledoaria sa pentru Hillsborough.
Ca membru al Parlamentului, Burnham a candidat de două ori pentru conducerea Partidului Laburist. În 2015, a fost nominalizat de colegul și prietenul său, Keir Starmer. Dar a pierdut de ambele ori și, în cele din urmă, a părăsit Parlamentul după 16 ani, pentru a se întoarce în nord. În 2017, a fost ales primar al Greater Manchester – unde, în politica locală, și-a construit o reputație națională.
În anii 1980 și 1990, Manchester era cunoscut pentru două lucruri: declinul post-industrial și o vibrantă scenă muzicală indie (cu trupe precum The Smiths, New Order, The Stone Roses și Oasis). Burnham și-a propus să repare primul aspect și să se cufunde în cel de-al doilea. Procesul de reamenajare era deja în desfășurare când Burnham a preluat funcția, iar el a dublat eforturile, încercând să schimbe stereotipul orașului său, la fel cum făcuse pentru fanii fotbalului. A preluat controlul autobuzelor urbane și a convins guvernul central să devolueze mai multe puteri în domeniul educației și locuințelor către orașe precum al său. „Regenerarea a fost aproape ca marketing și branding!”, notează Wildman. „Manchester avea o imagine atât de negativă. Era atât de asociat cu decăderea urbană.” Astăzi, orizontul Manchesterului este presărat cu macarale de construcție. O zonă de canale și foste depozite industriale a fost transformată într-un cartier modern, cu apartamente de lux, restaurante și studiouri de televiziune. Burnham a fost, de asemenea, un critic vocal al politicii de austeritate a guvernului conservator, cerând mai multe fonduri pentru sănătate și transport în nord.
Dar poate cea mai mare realizare a lui Burnham a fost modul în care a gestionat pandemia de COVID-19. În calitate de primar, a colaborat strâns cu oamenii de știință și cu autoritățile locale pentru a implementa măsuri de carantină și testare, câștigându-și respectul chiar și al adversarilor politici. „A arătat că poate uni oamenii și că pune interesul public mai presus de politică”, spune un analist politic.
Acum, ca prim-ministru, Burnham se confruntă cu provocări uriașe: inflația, criza costului vieții, sistemul de sănătate suprasolicitat și diviziunile regionale. Promisiunile sale includ creșterea impozitelor pentru cei bogați, naționalizarea căilor ferate și investiții masive în energie verde. „Vom construi o Britanie care funcționează pentru toți, nu doar pentru cei din vârf”, a declarat el în discursul de acceptare.
Criticii spun că Burnham este prea populist și că promisiunile sale sunt nerealiste. Susținătorii replică faptul că exact acest tip de autenticitate și legătură cu oamenii de rând este ceea ce a lipsit politicii britanice. „El nu este un politician de la Londra care vorbește de sus. El este unul dintre noi”, spune un alegător din Manchester.
În timp ce Regatul Unit se pregătește pentru o nouă eră, Andy Burnham rămâne o figură polarizantă, dar incontestabil carismatică. Povestea sa – de la copilul din nord care purta tricou de fotbal la Cambridge, până la premierul care promite să repare nedreptățile – este departe de a se fi încheiat.
De ce este important:
Ascensiunea lui Andy Burnham la funcția de prim-ministru al Regatului Unit marchează o schimbare semnificativă în peisajul politic britanic. Reprezentând o revenire la rădăcinile muncitorești ale Partidului Laburist, Burnham aduce în prim-plan problemele nordului Angliei și ale clasei muncitoare, adesea neglijate de elitele londoneze. Experiența sa ca primar al Greater Manchester și implicarea în cazul Hillsborough demonstrează un angajament real față de justiție socială și transparență. Într-o perioadă de criză economică și socială, abordarea sa pragmatică și popularitatea autentică ar putea redefini direcția Regatului Unit, influențând nu doar politica internă, ci și relațiile cu Europa și restul lumii.
