Totul a început vineri, când Trump, vizibil iritat de ceea ce a numit „doi ani de acoperire negativă și nedreaptă”, a anunțat că nu va mai permite jurnaliștilor de la aceste trei publicații să intre în Casa Albă. „Este ceva în neregulă cu o țară care permite oamenilor să scrie lucruri în mod deliberat negative”, a declarat el reporterilor. „Dacă vor să scrie, e treaba lor, dar nu sunt obligat să-i las în casa mea – în casa poporului.” Reacția a fost imediată: cele trei organizații au intentat un proces federal, susținând că interdicția nu doar încalcă libertatea de exprimare, dar și dreptul la un proces echitabil, garantat de Al Cincilea Amendament.
Avocatul principal al publicațiilor, Theodore J. Boutrous de la Gibson Dunn, a declarat într-un comunicat: „Președintele a fost explicit că această interdicție are scopul de a pedepsi reportajele care nu-i plac și de a intimida jurnaliștii și organizațiile de știri care îl acoperă pe el și administrația sa. Această interdicție asupra presei libere dăunează poporului american, care are dreptul la o acoperire riguroasă și bazată pe fapte a președintelui Statelor Unite.” Boutrous nu este la prima confruntare cu Trump: el a reprezentat NPR și trei posturi publice de radio din Colorado într-un caz similar, când un ordin executiv prezidențial a încercat să taie fondurile federale pentru media publică, pe motiv că NPR nu-i plăcea. Atunci, un judecător federal a declarat măsura neconstituțională, deși Trump a reușit ulterior să convingă Congresul controlat de republicani să retragă aproape toată finanțarea federală pentru media publică.
Cazul de acum este programat pentru o audiere miercuri după-amiază, în fața judecătorului Timothy Kelly, numit de Trump însuși. Kelly are un precedent important: în 2018, el a dat câștig de cauză lui Jim Acosta, pe atunci jurnalist CNN, căruia administrația Trump îi retrăsese acreditarea permanentă de la Casa Albă, invocând motive similare. Trump a recunoscut deja că s-ar putea să piardă, postând pe Truth Social: „Aproape fără îndoială, și, ca de obicei, vom face apel, pentru că oamenii și publicațiile de știri false, care scriu doar negativ și care încalcă securitatea noastră națională prin povești false și defăimătoare cu «surse» necunoscute, nu ar trebui să aibă acces la cel mai important birou din lume.”
În timp ce procesul se derulează, solidaritatea dintre marile rețele de știri a devenit vizibilă. CNN era desemnată să fie rețeaua „pool” pentru televiziune, adică să filmeze președintele în timpul îndatoririlor oficiale și să distribuie imaginile către alte posturi. Niciuna dintre celelalte rețele nu a acceptat să o înlocuiască, într-un gest de susținere. Mai mult, mulți competitori ai CNN au refuzat să difuzeze imagini cu președintele din alte surse. NPR, care face parte din pool-ul radiofonic al Casei Albe, a refuzat, de asemenea, să transmită audio cu Trump. Rezultatul? Luni, la inaugurarea unui nou heliport la Casa Albă, singura înregistrare video a fost cea publicată de administrație, dar cu un defect major: elicopterul din fundal, cu elicele în mișcare, acoperea complet vocea președintelui. Audio-ul era inaudibil. Administrația a încercat să ocolească presa prin lansarea propriului canal de streaming pe YouTube, numit „Trump TV”, care difuzează conferințe de presă și evenimente oficiale vechi, cu sunet de calitate.
Situația a devenit și mai tensionată în timpul călătoriei lui Trump la New York, pentru Adunarea Generală a ONU. Marți, jurnalista CNN Kaitlin Collins, aflată printre reporterii care îl urmăreau, a încercat să-i pună o întrebare despre războiul din Iran. Trump a ignorat-o, spunându-i: „Nu ar trebui să fii aici să mă acoperi.” Ea i-a răspuns că acreditarea i-a fost dată de ONU, nu de administrația americană. Acest episod subliniază o nuanță importantă: nu toate locurile sunt sub controlul președintelui sau al guvernului federal. Procesul de la tribunal va stabili exact în ce măsură președintele poate dicta termenii acoperirii sale de la Casa Albă.
Precedentele judiciare par să ofere argumente solide pentru CNN, MSNBC și Politico. După cum a remarcat însuși Trump, nu există un drept constituțional sau legal care să oblige președintele să permită oricărui jurnalist să intre în incinta Casei Albe. Administrația a susținut public că accesul la Casa Albă este un privilegiu, nu un drept. Dar, odată ce un jurnalist primește acreditare, nu poate fi împiedicat să revină doar pentru că administrației nu-i place acoperirea sa. Aceasta ar fi o „discriminare bazată pe punct de vedere”, pe care instanțele au stabilit că încalcă libertatea de exprimare garantată de Primul Amendament. O decizie din 1977 a Curții de Apel a SUA, încă valabilă, stipulează că reporterii nu pot fi excluși de la Casa Albă sau nu li se poate refuza acreditarea permanentă fără o explicație clară din partea Serviciului Secret, care să includă garanții de procedură echitabilă.
Trump a mai încercat să dea afară presa și anul trecut, când a interzis Associated Press de la Casa Albă, după ce agenția a refuzat să folosească denumirea „Golful Americii” pentru Golful Mexic. De data aceasta, însă, acțiunea este colectivă și vizează trei organizații mari, ceea ce sugerează o escaladare deliberată. În timp ce judecătorul Kelly se pregătește să asculte argumentele, întrebarea fundamentală rămâne: poate un președinte să pedepsească presa pentru că nu-i place cum este acoperit? Răspunsul instanței va avea ecouri mult dincolo de sălile de judecată – va defini limitele puterii prezidențiale și rolul presei într-o democrație.
De ce este important:
Această confruntare nu este doar despre trei publicații și un președinte supărat. Este un test crucial pentru libertatea presei în Statele Unite, un pilon al democrației. Dacă instanța va permite președintelui să interzică accesul jurnaliștilor pe baza conținutului reportajelor, se creează un precedent periculos: orice administrație viitoare ar putea folosi aceeași tactică pentru a reduce la tăcere criticii. Pe de altă parte, o decizie în favoarea presei ar reafirma principiul că funcționarii publici, inclusiv președintele, nu pot alege cine îi acoperă. Într-o epocă a dezinformării și a atacurilor la adresa jurnaliștilor, această decizie va arăta dacă sistemul judiciar american mai poate proteja presa liberă de abuzurile puterii executive. Este un moment definitoriu pentru relația dintre stat și mass-media, cu implicații globale.
