Industria tehnologiei are o istorie îndelungată de a cădea pradă febrei "FOMO" - frica de a rata ceva important. De la era dot-com, prin Web 2.0, realitatea virtuală și până la blockchain, fiecare trend major a generat o goană aproape irațională din partea companiilor tech de a nu rămâne în urmă. Însă balonul AI reprezintă probabil cea mai amplă manifestare a acestui fenomen, iar consecințele sale încep să devină vizibile într-un mod care afectează întreaga planetă.
Prima generație de efecte secundare ale acestei febre AI se manifestă printr-o cursă disperată pentru asigurarea surselor de energie necesare centrelor de date. Acum, această competiție pentru electricitate generează o nouă ramificare: achiziționarea masivă de gaze naturale și echipamente asociate. Dacă FOMO-urile ar putea avea copii, balonul AI ar fi deja bunic.
Microsoft a anunțat săptămâna trecută că colaborează cu Chevron și Engine No. 1 pentru construirea unei centrale pe gaz natural în vestul Texasului, cu o capacitate care ar putea ajunge la 5 gigawați de electricitate. Totodată, Google a confirmat că lucrează cu Crusoe pentru edificarea unei centrale de 933 de megawați în nordul aceluiași stat american. Meta a mers și mai departe, anunțând adăugarea a șapte noi centrale pe gaz natural la complexul său de centre de date Hyperion din Louisiana, ajungând la o capacitate totală de 7,46 gigawați - suficient cât să alimenteze întregul stat South Dakota.
Aceste investiții masive nu sunt întâmplătoare. Ele sunt concentrate strategic în sudul Statelor Unite, o regiune care deține unele dintre cele mai mari zăcăminte de gaz natural din lume. Recent, Serviciul Geologic al SUA a estimat că doar într-o singură regiune există suficiente rezerve pentru a furniza energie întregii țări timp de zece luni. Este lesne de înțeles de ce fiecare operator de centre de date își dorește o parte din această bogăție energetică.
Goana pentru gaz natural a generat însă o criză neașteptată: lipsa turbinelor necesare centralelor electrice. Potrivit analiștilor de la Wood Mackenzie, prețurile pentru aceste echipamente vor crește cu 195% până la sfârșitul anului, comparativ cu nivelurile din 2019. Turbinele reprezintă între 20% și 30% din costul total al unei centrale electrice.Companiile nu vor putea plasa noi comenzi până în 2028, iar timpul de livrare a ajuns la șase ani.
Această situație evidențiază un pariu masiv din partea companiilor tech: ele mizează pe faptul că febra AI nu se va domoli, că inteligența artificială va continua să necesite cantități exponențiale de energie și că producția pe bază de gaz natural va rămâne esențială pentru succesul în era AI.
Deși rezervele de gaz natural din SUA sunt abundente, iar costurile ridicate de transport oferă o anumită protecție față de turbulențele geopolitice din Orientul Mijlociu,供给urile nu sunt nelimitate. În cele trei mari regiuni responsabile pentru trei sferturi din producția totală de gaze de șist din Statele Unite, creșterea producției a încetinit considerabil în ultimii ani.
Rămâne neclar cât de protejate sunt companiile tech de fluctuațiile prețurilor, deoarece niciuna dintre ele nu a dezvăluit termenii specifici ai acordurilor încheiate. Totul depinde de cât de rigide vor fi prețurile contractuale.
Chiar dacă prețurile contractuale rămân stabile, aceste companii ar putea înfrunta consecințe grave. Dat fiind că gazul natural generează aproximativ 40% din electricitatea SUA, conform Administrației pentru Informații Energetice, prețurile la energie electrică sunt strâns legate de prețurile gazelor naturale.
Companiile tehnologice ar putea încerca să se protejeze temporar de criticile publice prin construirea centralelor pe gaz în spatele contorului - adică să evite conectarea la rețeaua electrică și să alimenteze direct centrele de date. Însă, în realitate, ele doar își mută dependența de la un tip de rețea la alta, de la cea electrică la cea de gaz natural.
Gazul natural nu este o resursă nelimitată. Dacă ambițiile acestor companii cresc prea mult, chiar și operațiunile "independente" vor putea genera creșteri ale prețurilor la energie pentru toți consumatorii. Am văzut deja cum se desfășoară acest scenariu.
Nu doar gospodăriile obișnuite vor fi afectate. Alte industrii, care rămân mult mai dependente de gazul natural și care nu pot face trecerea la sursele regenerabile, ar putea refuza să accepte ca centrele de date să acapareze o parte atât de mare din această resursă. În timp ce alimentarea unui centru de date cu energie eoliană, solară și baterii este relativ simplă, funcționarea unei centrale petrochimice fără gaze naturale rămâne o provocare majoră.
Există și factorul meteorologic care nu poate fi ignorat. O iarnă geroasă ar putea schimba complet calculele, determinând o creștere dramatică a cererii din partea gospodăriilor. Zăcămintele ar putea îngheța, reducând供给urile considerabil, așa cum s-a întâmplat în Texas în 2021.
Când gazele naturale devin insuficiente, furnizorii se vor confrunta cu o alegere imposibilă: să mențină funcționarea centrelor de date AI sau să permită oamenilor să-și încălzească locuințele?
Prin achiziționarea masivă de gaze naturale și mutarea operațiunilor în spatele contorului, companiile tech pot susține că își "aduc propria energie" și nu suprasolicită rețeaua electrică. Dar realitatea este că ele doar își transfers utilizarea de la un tip de infrastructură la alta.
Goana AI a evidențiat cât de limitată fizic rămâne lumea digitală. Are oare sens ca aceste companii să parieze masiv pe o resursă finită? Companiile tehnologice ar putea regreta că au cedat febrei FOMO.
Tim De Chant este un reporter specializat în climă la TechCrunch. A colaborat cu publicații precum Wired, Chicago Tribune, Ars Technica, The Wire China și NOVA Next, unde a fost redactor-șef fondator. De Chant predă, de asemenea, în cadrul Programului de Certificat în Scriere Științifică de la MIT, unde a primit o bursă Knight Science Journalism Fellowship în 2018.
Companiile de AI construiesc centrale uriașe pe gaz natural pentru centrele de date. Ce ar putea merge prost?
