„Anul trecut a fost un an al sentimentelor contradictorii”, a declarat pentru NPR dr. Kenneth Ngure, președintele ales al Societății Internaționale pentru SIDA. „Am avut progrese științifice foarte bune, cu produse noi, dar tăierile de fonduri ne-au dat înapoi.” Și nu este doar o părere: datele vorbesc de la sine. În 2025, 1,2 milioane de persoane au contractat virusul, iar numărul deceselor cauzate de SIDA a fost de 547.000 – cel mai scăzut din ultimii 30 de ani. Cu toate acestea, soarta campaniei globale de a elimina SIDA ca amenințare pentru sănătatea publică până în 2030 este acum pusă sub semnul întrebării.
Winnie Byanyima, directoarea executivă a UNAIDS, a fost tranșantă într-o conferință de presă de luni: „Întrebarea nu mai este dacă putem pune capăt SIDA, ci dacă alegem să o facem. Când prevenția dispare, infecțiile cresc. Când tratamentul este întrerupt, oamenii mor.” Ea a avertizat că pandemia de HIV nu s-a încheiat și că, fără acțiuni urgente, ar putea reizbucni. În plus, chiar viitorul agenției pe care o conduce este incert: secretarul general al ONU a propus desființarea UNAIDS până la sfârșitul anului, ca parte a unui efort de reducere a sistemului ONU. Deocamdată, nu s-a luat o decizie finală.
Statele Unite au fost, până acum, cel mai mare finanțator al programelor globale de HIV/SIDA, cu un buget de 6,7 miliarde de dolari, care a scăzut anul trecut la 4,6 miliarde. Administrația Trump a redus cu 30% fondurile PEPFAR, iar Congresul a încercat să restabilească nivelurile anterioare, dar Departamentul de Stat a raportat că a cheltuit doar 70% din fondurile disponibile. Mai mult, administrația a anunțat că va înceta definitiv finanțarea PEPFAR până la începutul anului 2027.
Impactul acestor tăieri este devastator. Un sondaj realizat de amfAR, o organizație nonprofit dedicată cercetării SIDA, arată că majoritatea organizațiilor care au primit fonduri PEPFAR și-au redus serviciile. Programele comunitare au fost mai afectate decât cele oferite de marile grupuri internaționale de ajutor. Prevenția pentru bărbații care fac sex cu bărbați, persoanele transgender, lucrătorii sexuali și consumatorii de droguri injectabile a fost grav lovită. „PEPFAR-ul care a supraviețuit nu este neapărat PEPFAR-ul care a existat înainte”, spune Elise Lankiewicz, asociată de politici la amfAR.
Departamentul de Stat a răspuns că nu poate verifica raportul amfAR și a numit metodologia „defectuoasă”, adăugând că administrația Trump a „întărit PEPFAR printr-o direcție strategică clară”. Cu toate acestea, realitatea de pe teren este dură: clinici închise în Zambia, tratamente întrerupte, vieți pierdute.
Conferința aduce însă și vești bune. Două noi medicamente HIV – o injecție de două ori pe an și o pastilă săptămânală – au arătat rezultate promițătoare în studii clinice. Injecțiile cu lenacapavir au avut o „eficacitate superioară” în prevenirea transmiterii HIV, comparativ cu medicamentele orale zilnice, iar pastilele săptămânale s-au dovedit la fel de eficiente ca doza zilnică, cu efecte secundare reduse. Aceste opțiuni ar putea revoluționa tratamentul, dar rămâne întrebarea: cine va avea acces la ele, în contextul tăierilor de fonduri?
„Pandemia de HIV nu s-a terminat”, a avertizat Byanyima. „Fără acțiuni urgente, ar putea reizbucni.” Iar conferința de la Rio este locul unde se caută răspunsuri. Cercetătorii și activiștii încearcă să găsească soluții pentru a face față perturbărilor financiare și pentru a se asigura că noile medicamente ajung la toți cei care au nevoie. Dar, pe măsură ce fondurile se diminuează, întrebarea rămâne: va mai putea comunitatea globală să țină piept epidemiei?
De ce este important:
Acest subiect este crucial pentru că pune în lumină modul în care deciziile politice și financiare pot afecta direct sănătatea globală. Tăierile de fonduri americane nu doar că amenință progresele făcute în lupta împotriva HIV/SIDA, dar riscă să inverseze ani de eforturi și să ducă la o reizbucnire a epidemiei. În plus, conferința de la Rio este un barometru al solidarității internaționale: dacă statele nu își respectă angajamentele, milioane de vieți sunt puse în pericol. Este o lecție despre cât de fragilă poate fi sănătatea publică atunci când este subminată de interese politice.
