Totul a început într-o duminică din ianuarie 2018. Madhav și Rakhi lucrau – el pe șantiere, ea ca menajeră în casele înstărite din cartier. Ca de obicei, și-au lăsat cele două fetițe, Pia (8 luni) și Muskan (2 ani), în grija familiei extinse a lui Madhav, care locuia în aceeași casă. Când Rakhi s-a întors, a auzit țipete sfâșietoare. A găsit-o pe Pia într-o baltă de sânge și fecale. Muskan stătea pe terasă, singură.
Rakhi a strigat după ajutor. Suraj, vărul lui Madhav, pe atunci în vârstă de 28 de ani, a ieșit din camera lui de la etaj, dar a evitat privirea mamei. „Suraj, ai intrat în camera mea?” l-a întrebat Rakhi. El a murmurat ceva despre soția lui și a dispărut. O cumnată a încercat să o liniștească: „Probabil a făcut pe ea”. Dar Rakhi știa că e mai grav. A fugit la o vecină în vârstă, care a sfătuit-o să meargă imediat la medic. Doctorul de la clinica din cartier a examinat-o pe Pia și i-a spus să meargă la poliție.
La secția Netaji Subhash Place, sub supravegherea ofițerului Parvati Devi, s-a înregistrat un prim raport (FIR) conform Legii POCSO (Protecția Copiilor împotriva Abuzurilor Sexuale) și a Codului Penal Indian. Pia a fost internată de urgență la Spitalul de Copii Kalavati Saran, unde a suferit o operație de trei ore. Mai târziu, la AIIMS, a mai avut două intervenții chirurgicale. „Toată lumea părea să știe înainte ca eu să pot rosti cuvintele – că bebelușul meu fusese violat”, își amintește Rakhi.
Suraj a recunoscut crima în aceeași zi și a fost arestat. „Era beat, dar asta nu e o scuză”, spune Madhav. „Toată lumea bea, dar cum poți face un lucru atât de abominabil?” Cazul a stârnit proteste în masă în Delhi. Comisia pentru Femei a lansat campania „Rape Roko” (Oprește violul). Presa internațională a relatat – BBC, New York Times, Al Jazeera. Swati Maliwal, pe atunci președinta Comisiei, a declarat că s-a simțit violată ea însăși.
Dar, de-a lungul anilor, furia publică s-a stins. Procesul judiciar a rămas blocat. Pia a crescut, iar părinții se luptă să-i ascundă adevărul. „Cât va mai dura? Cât voi mai putea să ascund de ea?” se întreabă Rakhi. Locuiesc într-o singură cameră de 2,4 metri pe 2,4 metri, cu un pat, o sobă pe gaz pe jos și vesela sub pat. Terasa comună, pe care o împart cu rudele, este locul de joacă al fetelor.
Statisticile sunt cutremurătoare: în India, cazurile de viol asupra copiilor s-au dublat între 2016 și 2023, ajungând la peste 40.000 pe an. În 97% din cazuri, agresorul este cunoscut victimei. Doar 3% duc la condamnare. Sistemul judiciar este copleșit, iar familiile sărace, ca a lui Madhav, nu au resurse pentru avocați.
În cei opt ani de când îi cunosc, am văzut cum familia s-a străduit să-și păstreze demnitatea. Rakhi este cea mai vorbăreață, Madhav mai tăcut. Au primit o compensație interimară de 75.000 de rupii (788 de dolari) de la Autoritatea de Asistență Juridică din Delhi, dar încă așteaptă despăgubiri mai mari. Un avocat pro bono îi ajută, dar procesul se amână mereu.
Pia este acum o fetiță isteață, care vorbește dulce la telefon și își face temele de matematică. Îi place să deseneze cu creioane colorate. Nu știe că „Bua” (mătușa) care o sună este de fapt o jurnalistă care i-a urmărit cazul. În fiecare conversație, Rakhi își face griji: „Cum o să reacționeze când va afla?”
Justiția întârzie, iar trauma rămâne. Familia trăiește cu frica zilnică că adevărul va ieși la iveală. Între timp, Pia se joacă cu păpușa ei, neștiind că lumea ei a fost spulberată înainte de a putea merge.
De ce este important:
Acest caz ilustrează eșecul sistemic al justiției în India, unde victimele minore și familiile lor sunt abandonate ani de zile. Întârzierile judiciare, lipsa de resurse și stigmatizarea socială transformă o tragedie într-un calvar perpetuu. Povestea Piei nu este singulară – ea reflectă suferința a zeci de mii de copii care așteaptă dreptate. Fără reforme urgente, ciclul violenței și al impunității continuă.
