Coreea de Nord s-a retras din NPT în 2003, iar de atunci a efectuat șase teste nucleare, atrăgându-și sancțiuni dure din partea Consiliului de Securitate al ONU. În discursul său, Kim Song a subliniat că „statutul Republicii Populare Democrate Coreene ca stat înarmat nuclear este consacrat în constituție, declarând transparent principiile utilizării armelor nucleare”. El a adăugat că Phenianul „nu va fi legat de Tratatul de Neproliferare sub nicio circumstanță”.
Această poziție nu este una nouă, dar vine într-un moment tensionat, când comunitatea internațională încearcă să reînnoiască angajamentele privind dezarmarea nucleară. Cele nouă state care dețin arme nucleare – Rusia, SUA, Franța, Marea Britanie, China, India, Pakistan, Israel și Coreea de Nord – posedau împreună 12.241 de focoase nucleare în ianuarie 2025, potrivit Institutului Internațional de Cercetare a Păcii de la Stockholm (SIPRI). Dintre acestea, SUA și Rusia dețin aproape 90% din arsenalul nuclear global și au derulat programe masive de modernizare în ultimii ani.
Contextul regional și global este și mai complicat de implicarea Coreei de Nord în războiul din Ucraina. Phenianul a trimis trupe terestre și obuze de artilerie pentru a sprijini invazia rusă, iar observatorii spun că, în schimb, primește asistență militară și tehnologică de la Moscova. Această colaborare între două state sancționate internațional ridică semne de întrebare cu privire la proliferarea tehnologiilor nucleare și balistice.
În același timp, problema nucleară este centrală și în conflictul dintre SUA și Israel cu Iranul. Președintele american Donald Trump a declarat că Teheranul – care este semnatar al NPT – nu poate avea niciodată o armă nucleară. Iranul neagă că urmărește obținerea unei astfel de arme și cere ca Washingtonul să recunoască dreptul său de a îmbogăți uraniu. Această situație creează un dublu standard: în timp ce Coreea de Nord este sancționată pentru programul său nuclear, Israelul, care nu a semnat NPT, posedă un arsenal nuclear nedeclarat, iar SUA și Rusia își modernizează propriile arsenale.
Declarația Phenianului subliniază o realitate sumbră: regimul de neproliferare nucleară este tot mai fragil. NPT, considerat piatra de temelie a securității internaționale, se confruntă cu provocări majore din partea statelor care fie s-au retras, fie nu au aderat niciodată. Coreea de Nord este un exemplu clar al eșecului diplomației de a convinge un stat să renunțe la armele nucleare. În ciuda sancțiunilor și a presiunilor, Phenianul și-a consolidat capacitățile și le consideră ireversibile.
Analiștii atrag atenția că această atitudine ar putea încuraja și alte state să urmeze aceeași cale. De exemplu, Iranul ar putea considera că ieșirea din NPT și dezvoltarea unei arme nucleare este singura modalitate de a-și asigura securitatea, având în vedere amenințările externe. De asemenea, cooperarea militară dintre Coreea de Nord și Rusia ar putea duce la transferul de tehnologii sensibile, inclusiv în domeniul rachetelor și al focoaselor nucleare.
Pe de altă parte, Statele Unite și aliații lor continuă să ceară dezarmarea, dar fără a da un exemplu convingător. Modernizarea arsenalelor nucleare americane și rusești contrazice angajamentele asumate în cadrul NPT de a reduce treptat numărul de arme. În acest context, declarația Coreei de Nord nu face decât să reflecte o tendință globală de renaștere a importanței armelor nucleare ca instrument de putere și descurajare.
De ce este important:
Această declarație a Coreei de Nord nu este doar o simplă afirmație retorică, ci un semnal de alarmă pentru întreaga comunitate internațională. Ea arată că regimul de neproliferare nucleară, construit cu greu după Războiul Rece, este pe cale să se destrame. Dacă un stat precum Coreea de Nord poate sfida cu succes NPT și poate deveni o putere nucleară de facto, fără a plăti un preț suficient de mare, atunci și alte state ar putea fi tentate să urmeze aceeași cale. În plus, cooperarea dintre Phenian și Moscova riscă să accelereze proliferarea tehnologiilor nucleare și balistice, ceea ce ar putea duce la o cursă a înarmării în Asia de Est și nu numai. Pentru cetățenii obișnuiți, aceasta înseamnă o lume mai periculoasă, cu riscuri crescute de conflicte nucleare regionale sau chiar globale. De aceea, este crucial ca statele membre ale ONU să găsească modalități eficiente de a reînnoi și întări angajamentele privind dezarmarea, înainte ca sistemul actual să se prăbușească complet.
