Andrew Harper, un tânăr polițist de doar 28 de ani, a fost ucis în 2019, la doar patru săptămâni după ce s-a căsătorit, în timp ce răspundea la un apel privind un furt. Trei tineri care fugiseră de la locul unei infracțiuni l-au prins pe Harper cu o frânghie de remorcare a mașinii, fiind târât pe un drum rural timp de aproape doi kilometri, suferind răni fatale. Albert Bowers și Jessie Cole, doi dintre ucigași, au fost condamnați la 13 ani de închisoare pentru omor. În mod normal, ar fi trebuit să execute cel puțin două treimi din pedeapsă înainte de a putea fi eliberați. Însă, sub noul plan, aceștia ar putea fi eliberați în iunie 2027, la doar jumătate din sentință.
Planul, introdus prin Legea Sentințelor din 2026, adoptată sub fostul premier Keir Starmer, prevede ca deținuții cu sentințe fixe să fie eliberați după o treime din pedeapsă, pentru a elibera spațiu în închisori. Programul urma să înceapă în octombrie, dar premierul Burnham, care a preluat mandatul luna trecută, a decis să îl suspende temporar pentru o revizuire, după ce presa a dezvăluit că și violatori sau infractori sexuali ar putea beneficia de el. Familia lui Harper a protestat vehement, iar o petiție semnată de peste 900.000 de oameni cere blocarea eliberării criminalilor.
Burnham a anunțat pe 4 august că legea nu se va mai aplica celor vinovați de viol, infracțiuni sexuale grave sau alte infracțiuni de tip grooming. Astfel, numărul deținuților eligibili a scăzut de la aproximativ 6.000 la 5.000. Cu toate acestea, omorul nu a fost inclus pe lista excluderilor, ceea ce înseamnă că ucigașii lui Harper ar putea fi eliberați. Premierul a mutat și data de început a programului cu o lună, în octombrie, și a promis o supraveghere suplimentară pentru cei eliberați. Cu toate acestea, presiunile cresc, iar 50 de șefi de poliție au semnat o scrisoare prin care cer premierului să folosească toate opțiunile legale pentru a preveni eliberarea criminalilor.
Burnham a declarat că înțelege „angoasa” familiei Harper și a spus că programul poate fi atenuat prin extinderea locurilor de închisoare, inclusiv prin îndepărtarea mai rapidă a infractorilor străini și reconversia unor închisori de femei pentru bărbați. Cu toate acestea, el a recunoscut că nu este posibil să prevină eliberarea tuturor infractorilor fără ca sistemul penitenciar să se prăbușească. „Fac tot ce pot”, a scris el pe X, „dar pur și simplu nu este posibil să împiedicăm eliberarea tuturor infractorilor fără ca sistemul penitenciar să se prăbușească.”
Experții avertizează că sistemul penitenciar britanic este aproape de colaps. Potrivit Institutului pentru Guvern, un think tank independent, populația penitenciară s-a dublat în ultimii 30 de ani, în ciuda scăderii ratei criminalității. Acest lucru se datorează în principal sentințelor mai lungi și numărului tot mai mare de persoane returnate în închisoare după eliberare. În prezent, închisorile pentru bărbați sunt pline în proporție de 97%. Construirea de noi închisori nu ar rezolva problema la timp, deoarece durează în medie șapte ani pentru a construi și deschide o unitate funcțională. În plus, lipsa personalului este o problemă cronică.
Alex Hewson, ofițer senior de politici și comunicare la Prison Reform Trust, o organizație caritabilă independentă, a explicat că „criza actuală este rezultatul guvernelor succesive care s-au bazat tot mai mult pe încarcerare, în timp ce creșterea populației a depășit construcția de noi locuri de închisoare”. Cercetările organizației arată că între 2024 și 2025, aproape trei sferturi dintre închisorile din Anglia și Țara Galilor erau supraaglomerate. Peste 21.600 de persoane, un sfert din populația penitenciară, erau ținute în condiții de supraaglomerare.
Howard League, o altă organizație caritabilă care pledează pentru reforma penală, subliniază că supraaglomerarea, combinată cu lipsa cronică de personal, înseamnă că închisorile nu pot oferi activități de reabilitare. Astfel, mulți deținuți sunt închiși în celule supraaglomerate timp de 23 de ore pe zi, fără nimic de făcut, ceea ce crește riscul de auto-vătămare, violență și recidivă.
Sub noua lege, până la 5.000 de deținuți cu sentințe standard vor fi eligibili pentru eliberare anticipată. Cei condamnați pentru infracțiuni mai puțin grave, care ar fi trebuit să execute 40% sau 50% din pedeapsă, vor fi eliberați după o treime. Un al doilea grup, care ar fi fost eliberat după două treimi, va pleca după jumătate. Eliberarea nu înseamnă sfârșitul sentinței; condamnații își continuă pedeapsa în comunitate, sub condițiile impuse de probațiune, și pot fi returnați în închisoare dacă le încalcă.
Hewson a spus că aceste schimbări sunt de așteptat să ofere „cea mai mare reducere a cererii de locuri de închisoare”. Cu toate acestea, el a avertizat că „nu există alternative ușoare care să aștepte în culise”. Pe termen lung, singura soluție sustenabilă este un sistem de justiție care rezervă închisoarea pentru cele mai grave cazuri, inversează decenii de inflație a sentințelor și face mai mult pentru a reduce recidiva în comunitate.
Cazul lui Andrew Harper a devenit un simbol al luptei dintre nevoia de a gestiona criza penitenciară și dorința publicului de a vedea pedepse aspre pentru infractorii violenți. Premierul Burnham se află într-o poziție extrem de dificilă, încercând să echilibreze cerințele de securitate publică cu realitatea unui sistem care se prăbușește. Rămâne de văzut dacă va găsi o soluție legală pentru a-i ține pe ucigașii lui Harper în spatele gratiilor, dar un lucru este cert: criza din închisorile britanice nu va dispărea peste noapte, iar deciziile luate acum vor avea consecințe de durată asupra întregii societăți.
De ce este important:
Această criză evidențiază tensiunea dintre necesitatea de a reforma sistemul penitenciar și cerințele publice de justiție. Deciziile luate de guvernul britanic vor influența nu doar siguranța publică, ci și încrederea cetățenilor în sistemul de justiție. Este un caz care ar putea stabili precedente legale și politice importante, nu doar în Marea Britanie, ci și în alte state care se confruntă cu probleme similare de supraaglomerare a închisorilor.
