Această decizie vine la doar o zi după ce legislativul libanez a abolit oficial pedeapsa cu moartea, un pas simbolic important într-o țară marcată de decenii de conflicte și instabilitate. Legea amnistiei a fost mult timp cerută de numeroase facțiuni politice libaneze, cu scopul declarat de a reduce supraaglomerarea din închisori, unde mulți deținuți așteaptă ani de zile procesul. Potrivit Comisiei Naționale pentru Drepturile Omului din Liban, în raportul său din 2025, gradul de supraaglomerare a penitenciarelor a ajuns la 300%, iar autoritățile raportau cel puțin 6.268 de deținuți la sfârșitul lunii martie.
Legea a stârnit însă și critici, în special din partea familiilor unor soldați și militari libanezi uciși în atacuri, care se tem că făptașii ar putea beneficia de o clemență nejustificată. De asemenea, autoritățile nu au anunțat imediat numărul exact de persoane care vor fi eliberate sau care vor primi sentințe reduse.
Potrivit deputatului Imad al-Hout, unul dintre susținătorii proiectului, legea reduce pedepsele celor condamnați la moarte sau la închisoare pe viață la 17 „ani de închisoare”, ceea ce echivalează cu 12 ani și nouă luni de detenție efectivă în Liban, unde un an de închisoare este calculat ca nouă luni. De asemenea, legea prevede eliberarea deținuților aflați în procese în curs care au fost reținuți mai mult de 12 ani de închisoare fără a fi acuzați formal.
Contextul politic al acestei legi este unul complex. Impulsul pentru o amnistie generală a crescut după căderea președintelui sirian Bashar al-Assad în 2024, deoarece Libanul a încarcerat mulți prizonieri pentru evenimente legate de războiul civil sirian. Majoritatea acestor deținuți provin din orașul Tripoli, cu majoritate sunnită, din nordul Libanului, și sunt acuzați de infracțiuni care includ atacuri asupra armatei libaneze, participare la ciocniri și planificarea unor bombardamente.
Alte forțe politice, inclusiv mișcarea șiită Hezbollah, susținută de Iran, au cerut amnistie pentru comunitățile lor. Mii de familii din regiunile estice Baalbek și Hermel, bastioane ale Hezbollah și ale aliatului său Amal, unde cultivarea ilegală de canabis este răspândită, au cerut de ani de zile amnistie pentru infracțiuni legate de droguri și furturi de mașini. Partidele creștine, la rândul lor, au insistat ca legea să includă și familiile celor care s-au alăturat unui grup susținut de Israel și au fugit în Israel după retragerea acestuia din sudul Libanului în 2000, temându-se de represalii, în special din partea Hezbollah și a susținătorilor săi.
Deputatul Walid Baarini a salutat „adoptarea mult așteptată” a legii amnistiei și și-a exprimat speranța că aceasta va marca „un nou capitol” care aduce justiție „celor care o merită”. „Amnistia nu înseamnă uitarea unui drept, ci prioritizarea milei și înțelepciunii atunci când acestea se aliniază cu cerințele justiției și interesului național”, a scris el pe X.
Libanul a mai adoptat o lege generală de amnistie după războiul civil din 1975-1990, dar de atunci nu a mai existat o astfel de inițiativă. Această nouă lege este văzută ca un pas important pentru a descongestiona sistemul penitenciar și pentru a răspunde nemulțumirilor sociale, dar rămâne de văzut cum va fi aplicată în practică și dacă va reuși să echilibreze cerințele de justiție cu nevoia de reconciliere națională.
Abolirea pedepsei cu moartea, votată cu o zi înainte, este un alt semnal puternic al schimbării de paradigmă în abordarea justiției din Liban. Deși pedeapsa capitală era rar aplicată în ultimii ani, abolirea formală reprezintă o victorie pentru organizațiile de drepturi civile și pentru cei care militează pentru reforma sistemului judiciar. Împreună, aceste două decizii legislative ar putea marca începutul unei noi etape în istoria recentă a Libanului, o țară care încearcă să-și revină după crize economice, politice și sociale profunde.
De ce este important:
Această lege a amnistiei și abolirea pedepsei cu moartea reprezintă un moment istoric pentru Liban, prima astfel de inițiativă legislativă din ultimele trei decenii. Ea are potențialul de a elibera mii de deținuți și de a reduce supraaglomerarea cronică a închisorilor, dar și de a calma tensiunile politice și sectare dintr-o țară profund divizată. Totodată, aceste măsuri reflectă o schimbare de atitudine față de justiție și drepturile omului, într-un context regional marcat de transformări majore. Rămâne de văzut dacă aplicarea legii va fi echitabilă și dacă va contribui la reconcilierea națională, dar semnalul politic este clar: Libanul caută să închidă un capitol întunecat și să meargă spre o justiție mai umană.
