Numele care a urcat rapid în topul listei, dacă ar exista o provocare la adresa lui Infantino, este cel al președintelui Paris Saint-Germain, Nasser al-Khelaifi. Al-Khelaifi, care a devenit președinte al PSG în 2011, conduce și rețeaua globală de televiziune beIN Media Group și prezidează influentul grup de lobby European Football Clubs. Născut la Doha, acest executiv sportiv este, de asemenea, membru al comitetului executiv al UEFA și al Consiliului FIFA. Al-Khelaifi a supervizat primul titlu al PSG în Liga Campionilor UEFA, în 2025, un trofeu pe care l-au apărat în 2026. Având în vedere poziția sa de vicepreședinte la FIFA, Victor Montagliani este un candidat clar pentru a urca pe cea mai înaltă funcție. Canadianul este și președintele CONCACAF, Confederația de Fotbal din America de Nord, Centrală și Caraibe – rol pe care îl deține din 2016 – jucând astfel un rol cheie în găzduirea Cupei Mondiale FIFA 2026. Înainte de a ocupa funcția actuală, în vârstă de 60 de ani, a fost președinte al Asociației Canadiene de Fotbal, unde a propus candidatura Canadei pentru găzduirea Cupei Mondiale din 2026. Această mișcare a dus la oferta tripartită alături de Statele Unite și Mexic. Cele 41 de asociații membre ale CONCACAF au respins propunerea FFE a FIFA la o întâlnire de joi, dar nu au sprijinit boicotul UEFA. Au circulat însă zvonuri că Montagliani se pregătea să-l provoace pe Infantino ca urmare a propunerilor FIFA.
Președintele Asociației Asiatice de Fotbal (AFC), șeicul Salman bin Ebrahim Al Khalifa, este, de asemenea, vicepreședinte senior al FIFA și a fost unul dintre cei mai vocali la cel mai înalt nivel al jocului, criticând deschis planurile FFE ale lui Infantino. Bahrainianul a descris propunerile ca fiind „total inacceptabile” într-o scrisoare deschisă către cele 47 de asociații membre ale organismului său regional, joi. AFC a emis vineri un comunicat în care spunea că este „în solidaritate” cu UEFA și CONCACAF, dar nu a anunțat planuri de boicotare a evenimentelor FIFA, așa cum făcuse UEFA. Șeicul Salman a fost învins de Infantino, proaspăt numit atunci, în alegerile FIFA din 2016. În vârstă de 60 de ani, membru al Casei Khalifa, familia regală a Bahrainului, deține președinția AFC din 2013, preluând funcția după ce a ocupat același rol la Asociația de Fotbal din Bahrain. Termenul limită al FIFA, 18 noiembrie, pentru candidații la alegerile din martie, trebuie să fie privit de șeicul Salman ca o șansă serioasă pentru o funcție pe care a ratat-o acum 10 ani.
În calitate de șef al celei mai mari, mai bogate și, prin urmare, mai puternice confederații FIFA, președintele UEFA, Aleksander Ceferin, va avea o influență considerabilă asupra celor 211 de state membre FIFA dacă va candida împotriva lui Infantino. Confederația sa, în vârstă de 58 de ani, a fost, de asemenea, cel mai mare oponent al planurilor propuse de FIFA, cele 55 de națiuni ale UEFA votând în unanimitate joi pentru boicotarea evenimentelor organizate de forul mondial. Avocat de profesie, născut în Slovenia, Ceferin deține funcția la UEFA din 2016 – după ce a venit de la propria asociație de fotbal – iar alegerea sa l-a făcut automat vicepreședinte FIFA. Declarația UEFA, după votul de boicotare a FIFA, a fost devastatoare în evaluarea planului FFE, spunând: „Nicio parte a acestuia nu ar trebui să fie cedată vreodată investitorilor privați. Cupa Mondială nu este de vânzare.” A spus că mișcarea a fost „atât iresponsabilă, cât și de neapărat” și ar vinde „sufletul” fotbalului. UEFA a emis sâmbătă un comunicat în care spunea că „și-a pierdut încrederea” în Infantino. „Aceasta este o victorie pentru întregul joc. Dar nu trebuie să fie sfârșitul poveștii”, continua declarația de sâmbătă. „Propunerea a dispărut. Sarcina de a reconstrui încrederea în FIFA abia a început.” Ceferin nu a emis o declarație personală în niciun moment pe parcursul acestei chestiuni, dar greutatea opoziției UEFA a vorbit de la sine.
Un outsider pentru o potențială provocare la președinția FIFA este Patrice Motsepe, șeful Confederației Africane de Fotbal (CAF). Omul de afaceri miliardar sud-african, cu o avere netă estimată la 3,7 miliarde de dolari, deține funcția abia din 2021. În vârstă de 64 de ani, a remodelat fotbalul african în acest timp și a mutat Cupa Africii pe Națiuni (AFCON) de la o competiție bienală la un ciclu de patru ani, după finalizarea ediției din 2028. Turneul din 2025, găzduit de Maroc, s-a încheiat cu un scandal pentru CAF, echipa Senegalului părăsind terenul în prelungiri, înaintea unui penalty acordat Marocului, pe care l-au contestat. După o întârziere de 14 minute, meciul a reluat, penalty-ul a fost ratat, iar Senegal a obținut o victorie cu 1-0 în prelungiri. CAF a acordat ulterior trofeul Marocului după o revizuire, dar senegalezii au dus cazul la Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS). Deși nu se află exclusiv la ușa lui Motsepe, finala a reprezentat o mare jenă pentru CAF, întregul continent așteptând decizia TAS. Niciunul dintre cazuri nu este închis, însă, și ambele se anunță a fi turbulente pe frontul administrației sportive.
De ce este important:
Această criză de conducere la FIFA nu este doar o simplă luptă pentru putere; ea reflectă tensiunile profunde dintre comercializarea excesivă a fotbalului și valorile sale fundamentale. Decizia de a renunța la planul de investiții private arată că presiunea publică și a federațiilor poate încă influența deciziile, dar întrebarea rămâne: poate Infantino să-și recapete încrederea pierdută? Viitorul Cupei Mondiale și al fotbalului global depinde de răspunsul la această întrebare, iar alegerile din martie vor fi cruciale pentru direcția pe care o va lua sportul rege.
