Contextul acestor amenințări este marcat de o serie de atacuri reciproce între Iran și coaliția condusă de SUA și Israel. De la începutul războiului pe 28 februarie, forțele americane și israeliene au lovit baze militare și lideri din Iran, dar și infrastructura civilă, inclusiv instalații energetice care necesită ani de reconstrucție. Ca răspuns, Gardienii Revoluției Islamice (IRGC) și armata regulată iraniană au lansat rachete balistice și drone asupra bazelor militare americane și israeliene din regiune, vizând și infrastructura energetică din Israel, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Kuweit, Bahrain și Oman. Aceste acțiuni au creat o spirală a violenței care amenință să destabilizeze întregul Orient Mijlociu.
Rapoartele recente ale mass-mediei americane, citând surse anonime, indică faptul că președintele Donald Trump nu a dat încă autorizația finală pentru o operațiune care ar putea dura până la două săptămâni și ar viza întreruperea curentului electric în Teheran și în alte părți ale țării. Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale de la Washington a avertizat că apărarea aeriană americană, deși performantă, a redus stocul de interceptoare de rachete, cu inventarele Patriot sub 1.000 și THAAD la aproximativ 250. În acest context, Iranul a pregătit un plan extins de represalii, vizând „infrastructura vitală” legată de SUA și Israel, conform agenției de știri Tasnim.
Ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a declarat marți că „ne dorim foarte mult să lovim țintele energetice ale Iranului”, dar a recunoscut că SUA nu aprobă momentan această acțiune din cauza temerilor că Iranul ar ataca țările vecine și ar declanșa o criză globală a petrolului. El a adăugat că Israelul este pregătit să „dea Iranul înapoi cu 40 de ani”. Aceste declarații subliniază o divergență tactică între aliați, dar și o determinare comună de a slăbi capacitatea Iranului de a-și susține economia și efortul de război.
Pe fondul amenințărilor de escaladare, atacurile s-au intensificat în întreaga regiune. Forțele americane au lovit cel puțin cinci provincii iraniene în noaptea de miercuri spre joi, vizând centre de comandă ale IRGC, facilități de rachete și drone, situri de supraveghere costieră și apărare aeriană. Printre victime s-au numărat mai mulți soldați și civili, inclusiv un băiețel de doi ani ucis în casa sa din insula Qeshm. În Kuweit, apărarea aeriană a distrus mai multe drone iraniene, iar în largul coastei Omanului, două nave au fost lovite, una suferind avarii la motor. Iranul a transmis un avertisment clar, afirmând că acesta este „fumul încrederii greșite în promisiunile SUA” privind trecerea sigură prin Strâmtoarea Hormuz, care rămâne închisă traficului neaprobat de IRGC.
În Irak, atacuri cu drone au vizat grupări kurde de opoziție iraniană, iar mass-media pro-iraniană a difuzat imagini cu o rafinărie din Erbil în flăcări. Aceste incidente vin la câteva zile după ce SUA și Arabia Saudită au atacat baze ale forțelor irakiene aliate Teheranului, ucigând cel puțin 20 de luptători și consilieri IRGC. Riadul încearcă să formeze o coaliție internațională pentru a contracara perturbările din Marea Roșie, cauzate de houthiștii din Yemen, aliați ai Iranului.
În sudul Libanului, armata israeliană continuă să ocupe teritorii, distrugând sate și infrastructură, în timp ce detonează structuri despre care susține că aparțin Hezbollah-ului. Iranul a subliniat că nu intenționează să renunțe la Strâmtoarea Hormuz ca pârghie strategică. Mohammad Bagher Zolghadr, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională, a avertizat că „economia globală, piața energetică a SUA și alegătorii americani vor plăti prețul” dacă atacurile continuă.
În ciuda retoricii belicoase, există semnale că Iranul caută o soluție negociată. Mohammad Bagher Ghalibaf, negociatorul-șef și președintele parlamentului, a declarat sâmbătă că „am fost victorioși, dar victoriile acestui război trebuie consolidate”. El a subliniat nevoia de a oferi biroului liderului suprem o mai mare libertate de decizie pentru viitor. În Teheran, mesajul public rămâne unul de răzbunare pentru uciderea liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei, în prima zi a războiului. Un banner uriaș în Piața Valiasr înfățișează un băiat cu o banderolă roșie, purtând un steag al răzbunării sângeroase, iar ziarul Keyhan titrează: „Trump, consilierii și aliații săi sunt frustrați de statornicia Iranului”.
De ce este important:
Această escaladare a conflictului dintre Iran și coaliția SUA-Israel are implicații globale majore. Strâmtoarea Hormuz, prin care trece aproximativ 20% din petrolul mondial, este un punct nevralgic pentru economia globală. Orice întrerupere a traficului ar putea duce la o criză energetică severă, cu prețuri ale petrolului care ar putea depăși 150 de dolari pe baril, afectând direct consumatorii din întreaga lume. În plus, extinderea războiului în Irak, Liban și Yemen riscă să transforme Orientul Mijlociu într-un câmp de luptă deschis, cu consecințe umanitare devastatoare. Pentru România, ca stat membru NATO și partener al SUA, această criză subliniază necesitatea unei strategii energetice diversificate și a unei diplomații active pentru a preveni implicarea directă în conflict. De asemenea, instabilitatea regională poate afecta securitatea energetică a Europei, inclusiv aprovizionarea cu gaze naturale, ceea ce face ca monitorizarea atentă a evoluțiilor să fie crucială pentru decidenții politici și economici.
