În contextul unei escaladări geopolitice fără precedent, Cuba se află în prezent în centrul unei furtuni diplomatice și economice provocate de politica externă agresivă a Statelor Unite. Declarațiile recente ale lui Donald Trump, care au sugerat că Cuba ar putea fi „următoarea pe listă” după Iran, au trimis unde de șoc prin Havana, reactivând temeri vechi de o jumătate de secol cu privire la suveranitatea națională a insulei. Într-un interviu exclusiv acordat emisiunii „Talk to Al Jazeera”, viceministrul de Externe al Cubei, Josefina Vidal Ferreiro, a trasat o linie fermă în nisip, declarând că națiunea sa nu va ceda presiunilor externe, ci va rezista cu demnitate în fața a ceea ce descrie ca fiind o asfixiere economică deliberată.
Situația actuală de pe insulă este una dintre cele mai critice din ultimii ani. Cuba este lovită de pene generale de curent care aruncă populația în întuneric timp de ore, uneori zile întregi. Aceste întreruperi ale alimentării cu energie electrică nu sunt doar inconveniente, ci simptomele vizibile ale unei infrastructuri energetice care se prăbușește sub greutatea sancțiunilor economice impuse de Washington. Statele Unite au restricționat sever accesul Cubei la combustibil și la piețele financiare internaționale, împiedicând guvernul de la Havana să achiziționeze piese de schvinz necesare pentru rețeaua electrică îmbătrânită sau combustibil pentru a o menține funcțională. Rezultatul este o criză umanitară care se adâncește zilnic, afectând spitalele, școlile și gospodăriile obișnuite.
Josefina Vidal Ferreiro, o diplomată cu o experiență vastă în relațiile cu Statele Unite, a respins cu tărie ideea că presiunea americană va forța Cuba să își schimbe traiectoria politică. Ea a subliniat că strategia de „strângere a șurubului” nu este nouă pentru poporul cubanez; este o continuare a unei politici de ostilitate care durează de peste șase decenii. Totuși, actuala administrație de la Casa Albă a intensificat aceste măsuri, transformând embargo-ul istoric într-o armă de război economic modern. Vidal a avertizat că aceste acțiuni au consecințe reale și dureroase asupra populației civile, limitând accesul la medicamente, alimente și, crucial, la energie.
Declarațiile lui Trump, care au făcut o paralelă directă între situația Iranului și cea a Cubei, au ridicat semne de întrebare serioase cu privire la viitorul relațiilor interamericane. Viceministrul a calificat aceste amenințări drept inacceptabile, reafirmând dreptul Cubei la autodeterminare. „Cuba nu este singură”, a insistat Vidal, făcând referire la sprijinul internațional pe care insula îl primește în cadrul forurilor globale, inclusiv Adunarea Generală a ONU, care votează în fiecare an, cu o majoritate covârșitoare, pentru ridicarea embargo-ului american. Această solidaritate globală este, potrivit diplomatului, un scut împotriva izolării pe care Statele Unite încearcă să o impună.
Discuția a atins și tema negocierilor. Deși poziția Cubei este una de rezistență, Vidal a reiterat disponibilitatea guvernului de a purta un dialog respectuos, bazat pe egalitate. Cu toate acestea, ea a subliniat că dialogul nu poate avea loc sub amenințarea sabiei lui Damocles. Premisele oricărei discuții ar trebui să fie ridicarea sancțiunilor și respectarea suveranității cubaneze. Această poziție dublă – rezistență fermă combinată cu o mână întinsă pentru dialog – definește diplomația cubaneză actuală, care încearcă să navigheze între menținerea principiilor revoluționare și necesitatea pragmatică de a ameliora suferința populației.
Criza energetică are efecte de domino asupra întregii economii. Fără electricitate, lanțurile de aprovizionare alimentară se opresc, apa nu mai este pompată în case, iar sectorul turistic, o sursă vitală de valută forte, suferă pierderi imense. Turiștii sunt reticenți să viziteze o țară unde nu există curent, iar acest lucru privează Cuba de veniturile necesare pentru a importa bunuri esențiale. Este un cerc vicios pe care oficialii americani par să îl fi identificat drept punctul slab al regimului, aplicând o presiune maximă în speranța unei implozii interne.
Totuși, istoria învață că izolarea și privarea economică au tendința de a consolida, nu de a slăbi, naționalismul cubanez. Retorica amenințătoare a lui Trump riscă să obțină efectul opus, unitând populația în jurul guvernului în fața unui inamic extern perceput. Vidal a subliniat acest aspect, menționând că poporul cubanez este obișnuit să supraviețuiască în condiții dificile și că nu se va lăsa intimidat de amenințări militare sau economice.
Pe scena internațională, tensiunile dintre Washington și Havana se înscriu într-un context mai larg de reconfigurare a puterii globale. În timp ce Statele Unite se concentrează pe Iran, China și Rusia, America Latină rămâne un punct nevralgic. Cuba, alături de Venezuela și Nicaragua, formează un ax de rezistență ideologică în emisfera vestică. Amenințările la adresa Cubei sunt, prin urmare, și un mesaj adresat altor actori din regiune: orice deviere de la interesele americane va fi sancționată sever. Vidal a respins această logică imperială, argumentând că America Latină nu este „curtea din spate” a nimănui și că fiecare națiune are dreptul de a-și alege propriul destin.
În încheierea interviului, viceministrul a făcut un apel la conștiința lumii. Ea a cerut comunității internaționale să nu rămână pasivă în fața a ceea ce Cuba consideră a fi o încălcare flagrantă a dreptului internațional. Penele de curent, lipsa medicamentelor și dificultățile economice nu sunt simple accidente, ci rezultatul direct al unei politici deliberate de strangulare. Răspunsul Cubei va fi, a promis Vidal, unul de demnitate, rezistență și speranță că, în cele din urmă, rațiunea și dreptatea vor prevala în fața forței brute.
Cuba nu este singură în fața amenințărilor tot mai acute din partea Statelor Unite, declară viceministrul de Externe
