Penele de curent au început să se intensifice după ce livrările de petrol din Rusia, care asigurau o parte semnificativă din necesarul energetic al Cubei, au fost reduse drastic. Oficialii cubanezi au confirmat că rezervele strategice s-au epuizat, iar centralele electrice nu mai pot funcționa la capacitate maximă. În consecință, locuitorii din Havana și din alte orașe mari, precum Santiago de Cuba și Camagüey, se confruntă cu întreruperi de curent care durează între 8 și 12 ore pe zi. Situația este deosebit de gravă în zonele rezidențiale, unde oamenii depind de electricitate pentru refrigerarea alimentelor, pentru ventilatoare în căldura sufocantă și pentru pompele de apă.
Protestele au izbucnit spontan, fără o coordonare centralizată, dar au atras sute de oameni în mai multe cartiere ale Havanei. Martorii oculari relatează că demonstranții au scandat lozinci împotriva guvernului și au cerut soluții imediate. „Nu mai putem trăi așa. Nu avem curent, nu avem apă, iar guvernul nu face nimic”, a declarat un locuitor din cartierul Centro Habana, sub protecția anonimatului. Forțele de ordine au intervenit pentru a dispersa mulțimile, dar nu s-au raportat incidente violente majore. Cu toate acestea, tensiunea este palpabilă, iar autoritățile au promis că vor lua măsuri pentru a restabili alimentarea cu energie.
Criza actuală are rădăcini adânci în economia cubaneză, care se confruntă cu o penurie cronică de combustibili, alimente și medicamente. Sancțiunile impuse de Statele Unite, înăsprite sub administrația Trump și menținute parțial de Biden, au limitat accesul Cubei la piețele financiare internaționale și la tehnologii esențiale. În plus, pandemia de COVID-19 a lovit puternic turismul, una dintre principalele surse de venit ale insulei. Rusia, un aliat tradițional, a trimis cantități limitate de petrol în ultimii ani, dar aceste livrări s-au dovedit insuficiente pentru a acoperi necesarul intern.
Experții în energie subliniază că infrastructura electrică a Cubei este învechită și necesita investiții masive. Centralele termice, majoritatea construite în anii ’70 și ’80, funcționează la parametri scăzuți din cauza lipsei de piese de schimb și a întreținerii deficitare. „Cuba are nevoie de o modernizare urgentă a rețelei electrice, dar fără acces la finanțare internațională, acest lucru este aproape imposibil”, explică un analist economic. În plus, țara depinde de importurile de petrol pentru aproximativ 60% din necesarul său energetic, ceea ce o face extrem de vulnerabilă la fluctuațiile pieței globale și la întreruperile lanțului de aprovizionare.
Protestele din Havana amintesc de mișcările sociale din iulie 2021, când mii de cubanezi au ieșit în stradă pentru a cere libertate și reforme economice. Atunci, guvernul a reprimat demonstrațiile, iar sute de persoane au fost arestate. De data aceasta, amploarea nemulțumirii pare mai restrânsă, dar contextul este la fel de exploziv. Oamenii sunt obosiți de lipsurile zilnice și de promisiunile neonorate. „Nu mai credem în promisiuni. Vrem fapte”, spune un alt protestatar.
Pe plan internațional, criza energetică din Cuba atrage atenția asupra fragilității regimului de la Havana și a dependenței sale de sprijinul extern. Rusia, care a fost un partener cheie în ultimii ani, se confruntă ea însăși cu sancțiuni și cu o economie tensionată de războiul din Ucraina. Livrările de petrol către Cuba au scăzut semnificativ în 2024, iar perspectivele de reluare sunt incerte. În același timp, Venezuela, un alt aliat tradițional, nu mai poate furniza cantitățile de altădată din cauza propriei crize economice.
Guvernul cubanez a încercat să atenueze impactul prin raționalizarea energiei și prin apeluri la economisire, dar măsurile sunt insuficiente. Ministrul Energiei a anunțat că se lucrează la reactivarea unor unități de generare, dar nu a oferit un termen clar. Între timp, spitalele funcționează cu generatoare de rezervă, iar școlile au fost închise în unele zone din cauza lipsei de curent.
Pentru cubanezii de rând, această criză este doar ultima dintr-o serie de încercări. Mulți își amintesc de „Perioada Specială” din anii ’90, când prăbușirea Uniunii Sovietice a aruncat țara într-o sărăcie extremă. Atunci, oamenii au supraviețuit cu ajutorul bicicletelor, al lumânărilor și al solidarității comunitare. Acum, însă, resursele sunt și mai limitate, iar speranța se estompează. „Nu știm ce ne rezervă viitorul. Tot ce știm este că nu mai putem continua așa”, concluzionează un locuitor din Havana.
De ce este important:
Această criză energetică și protestele asociate subliniază vulnerabilitatea Cubei în fața dependenței de importurile de combustibil și a infrastructurii învechite. Evenimentele actuale pot avea implicații majore pentru stabilitatea politică a insulei, pentru relațiile internaționale (în special cu Rusia și Statele Unite) și pentru viața de zi cu zi a milioane de cubanezi. În plus, ele atrag atenția asupra efectelor sancțiunilor economice și asupra necesității unei tranziții energetice durabile în regiunea Caraibelor.
