Locuitorii Havanei au fost nevoiți să suporte pene de curent care au durat aproape o zi întreagă, lăsându-i fără electricitate pentru gătit, refrigerare, iluminat sau funcționarea aparatelor medicale. Spitalele au fost nevoite să funcționeze pe generatoare de urgență, iar școlile și birourile au fost închise. „Este ca și cum am trăi în Evul Mediu”, a declarat un rezident din Havana pentru Al Jazeera. „Nu avem apă, pentru că pompele nu funcționează, iar mâncarea se strică în frigidere.”
Criza actuală este cea mai gravă din ultimii 30 de ani. Cuba produce doar o parte din necesarul său de petrol, iar restul este importat, în principal din Venezuela, Rusia și Mexic. Însă sancțiunile americane, înăsprite sub administrația Trump și menținute de Biden, au descurajat companiile străine să facă afaceri cu Havana. De asemenea, Venezuela, odinioară principalul furnizor, și-a redus drastic livrările din cauza propriei crize economice.
Blocada americană, așa cum o numesc cubanezii, sau „embargo”, a fost impusă în 1962 și a fost întărită de Legea Helms-Burton din 1996. Aceasta interzice companiilor americane să facă comerț cu Cuba și penalizează firmele străine care folosesc proprietăți confiscate de la cetățeni americani după revoluție. Efectele sunt devastatoare: Cuba nu poate cumpăra piese de schimb pentru centralele sale electrice, majoritatea construite în epoca sovietică, și nici nu poate accesa piețele financiare internaționale pentru a finanța importurile de combustibil.
Guvernul cubanez a acuzat în mod repetat Statele Unite că blochează livrările de petrol, chiar și atunci când acestea provin din țări terțe. De exemplu, în 2023, o navă care transporta petrol din Rusia a fost forțată să se întoarcă după ce compania de asigurări a refuzat să acopere riscurile din cauza sancțiunilor. „Nu este o coincidență că această criză lovește exact când SUA își intensifică presiunile”, a declarat un analist economic cubanez.
Pe lângă blocadă, există și factori interni. Infrastructura energetică a Cubei este învechită și prost întreținută. Centralele termoelectrice, care funcționează pe bază de păcură, au o eficiență scăzută și se defectează frecvent. Lipsa de investiții și de mentenanță a dus la o capacitate de producție mult sub necesar. În plus, guvernul a subvenționat prețul energiei pentru populație, ceea ce a descurajat economisirea și a dus la un consum excesiv.
Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. Rusia a oferit ajutor de urgență, trimițând o navă cu motorină și piese de schimb, dar cantitatea este insuficientă. China a promis asistență tehnică, iar Mexicul a livrat o cantitate mică de petrol. Însă aceste eforturi sunt paliative, nu soluții pe termen lung. Organizația Națiunilor Unite a cerut din nou ridicarea blocadei, dar SUA au respins apelul, invocând lipsa de reforme democratice în Cuba.
Pentru cubanezii de rând, această criză înseamnă mai mult decât întreruperi de curent. Înseamnă că nu pot găti, că nu pot lucra de acasă, că nu pot încărca telefoanele mobile, că nu pot folosi aparatele de aer condiționat într-o țară tropicală. Înseamnă că spitalele nu pot opera, că școlile nu pot preda, că fabricile nu pot produce. Înseamnă că oamenii sunt forțați să stea la cozi ore întregi pentru a cumpăra pâine sau apă, iar apoi să se întoarcă acasă în întuneric.
Un profesor universitar din Havana a explicat pentru Al Jazeera: „Nu este doar o criză energetică, este o criză umanitară. Oamenii sunt epuizați, frustrați și disperați. Mulți au început să părăsească țara, iar cei care rămân se întreabă cât vor mai putea rezista.”
În acest context, guvernul cubanez a anunțat măsuri de urgență: raționalizarea energiei, închiderea școlilor și a birourilor, și apeluri la populație să reducă consumul. De asemenea, s-a decis ca toate centralele electrice să fie reconectate treptat, dar fără combustibil, acest lucru este imposibil. „Nu putem produce electricitate din aer”, a declarat ministrul Energiei.
Pe termen lung, Cuba încearcă să-și diversifice sursele de energie. Există proiecte pentru parcuri solare și eoliene, dar acestea necesită investiții masive și tehnologie pe care blocada le face greu accesibile. De asemenea, se explorează posibilitatea de a foraj petrol în largul coastelor, dar rezultatele sunt incerte.
Criza actuală este un semnal de alarmă pentru întreaga comunitate internațională. Ea arată cum sancțiunile economice pot afecta direct viața a milioane de oameni, nu doar regimul politic. În timp ce diplomații dezbat la New York, cubanezii își petrec nopțile în întuneric, așteptând ca lumina să revină.
