Aceasta este întrebarea pe care și-o pun jurnaliștii de la NPR într-un material recent. Răspunsul nu este nici simplu, nici confortabil. Pentru că imaginea Americii în China nu mai este demult cea din anii '80 sau '90, când studenții chinezi visau la universități americane, iar Hollywood-ul dicta tendințele. Astăzi, America este privită cu un amestec de admirație reziduală, scepticism, rivalitate și, uneori, indiferență calculată.
Să începem cu contextul. Întâlnirea Xi-Trump vine după o perioadă în care relațiile bilaterale au trecut prin cele mai reci momente din ultimele decenii. Tarifele impuse de administrația Trump, restricțiile tehnologice, arestarea directorului financiar Huawei la Vancouver, pandemia și retorica anti-chineză din timpul pandemiei – toate acestea au lăsat urme adânci în percepția publică chineză. Nu este vorba doar despre politică. Este vorba despre o schimbare de paradigmă în modul în care o întreagă generație de chinezi privește Occidentul, și America în special.
Un studiu recent realizat de Pew Research Center arăta că doar 17% dintre chinezii intervievați mai au o părere favorabilă despre Statele Unite. Acum un deceniu, procentul era aproape dublu. Dar cifrele nu spun totul. În spatele lor se ascunde o realitate nuanțată, pe care o descoperi doar dacă vorbești cu oamenii.
Am stat de vorbă, în ultimele luni, cu oameni din Beijing, Shanghai, Shenzhen și Chengdu – antreprenori, studenți, funcționari, profesori, vânzători ambulanți. Aproape toți au o părere despre America. Și aproape niciunul nu o exprimă cu ușurință. Pentru că, în China, vorbitul despre America este un exercițiu de echilibristică. Prea multă admirație te face suspect. Prea multă critică te face naționalist. Iar adevărul, ca de obicei, stă undeva la mijloc.
„America rămâne o țară puternică, dar nu mai este singura puternică”, îmi spune Li Wei, un antreprenor din Shenzhen care lucrează în domeniul inteligenței artificiale. „Când eram student, visam să ajung la Silicon Valley. Acum, colegii mei vor să rămână aici. Nu pentru că uram America, ci pentru că avem propriile noastre oportunități.”
Aceasta este o schimbare fundamentală. Generația care a crescut în anii 2000, când China intra în WTO și economia exploda, privea America ca pe un model de urmat. Generația de acum, care a prins pandemia, războiul tehnologic și retorica „America First”, privește America ca pe un competitor – respectat, dar nu mai idealizat.
Există, desigur, și o dimensiune emoțională. Mulți chinezi au rude în Statele Unite. Mii de studenți chinezi învață încă în universități americane. Turismul, deși redus, nu a dispărut. Iar cultura americană – filmele, muzica, brandurile – rămâne prezentă în viața de zi cu zi. Dar această prezență este tot mai mult percepută ca o formă de soft power pe care China o contracarează cu propriile instrumente: TikTok, Huawei, filmele proprii, serialele istorice.
Un profesor de relații internaționale de la Universitatea Fudan din Shanghai îmi explică: „Pentru mulți chinezi, America nu mai este un ideal. Este o realitate cu care trebuie să coexiști. Iar Xi Jinping merge la această întâlnire nu ca un elev care cere sfaturi, ci ca un partener care își apără interesele.”
Această schimbare de ton este vizibilă și în presa chineză. Dacă în anii '90 și 2000, articolele despre America erau pline de admirație pentru inovație și democrație, astăzi accentul cade pe conflicte interne, inegalitate, violență armată și disfuncționalități politice. Nu este o coincidență. Este o strategie de imagine care funcționează.
Dar să nu ne înșelăm. Chinezii nu sunt un monolit. Există voci care critică regimul, care admiră în continuare America, care speră la o reconciliere. Există și voci care consideră că America este un dușman existential. Între aceste extreme, majoritatea tace și își vede de viață.
Întâlnirea Xi-Trump de la Busan nu va schimba fundamental această percepție. Poate va reduce tensiunile, poate va deschide canale de comunicare, poate va duce la o nouă înțelegere comercială. Dar în mintea chinezului obișnuit, America a încetat demult să mai fie visul de altădată. A devenit o realitate complexă, cu care trebuie să negociezi zi de zi.
Iar pentru americani, această schimbare ar trebui să fie un semnal de alarmă. Nu pentru că China ar fi mai bună, ci pentru că lumea nu mai privește America ca pe un far. Privește America ca pe o putere printre altele. Iar asta, indiferent de cine stă la Casa Albă, este o schimbare care nu se mai întoarce.
De ce este important:
Întâlnirea dintre Xi Jinping și Donald Trump nu este doar un eveniment diplomatic. Este o oglindă a modului în care două superputeri se privesc reciproc după ani de conflicte. Percepția chinezilor despre America – de la admirație la scepticism, de la vis la realitate – influențează direct modul în care Beijingul își definește strategia globală. Dacă America nu mai este un ideal pentru o generație întreagă de chinezi, atunci politica externă a Chinei va fi mai puțin defensivă și mai puțin dispusă să facă concesii. Iar pentru Washington, înțelegerea acestei schimbări este esențială pentru a evita o confruntare pe termen lung. Într-o lume în care puterea nu mai este monopol, dialogul nu mai este o opțiune, ci o necesitate.
