Să începem cu Japonia. Tokyo privește acest summit cu un amestec de speranță și teamă. Pe de o parte, premierul Shinzo Abe a investit enorm în relația personală cu Trump, de la partide de golf la cine somptuoase. Pe de altă parte, japonezii știu că orice înțelegere între Washington și Beijing poate veni pe spinarea lor. Dacă Trump face concesii Chinei în dosarul comercial, Japonia – care exportă masiv în SUA – ar putea fi lăsată descoperită. Iar dacă discuțiile despre Coreea de Nord includ un rol mai mare pentru China, Tokyo se teme să nu fie marginalizat. De aceea, oficialii japonezi urmăresc cu lupa fiecare cuvânt rostit la Beijing, încercând să descifreze dacă alianța cu America mai e la fel de solidă.
Coreea de Sud, la rândul ei, are propriile sale spaime. Președintele Moon Jae-in a mizat pe o abordare diplomatică față de Phenian, dar acum vede cum Trump și Xi Jinping discută despre „denuclearizare” fără să includă Seulul în ecuație. Sud-coreenii se tem că un acord între SUA și China ar putea să le ignore interesele, lăsându-i într-o poziție vulnerabilă. Mai mult, tensiunile comerciale dintre Washington și Beijing lovesc direct în economia Coreei de Sud, care depinde de lanțurile de aprovizionare regionale. Fiecare tarif, fiecare sancțiune e ca o gheară care zgârie bugetul de la Seul.
Vietnamul și celelalte țări din ASEAN privesc summitul cu un optimism prudent. Hanoi a beneficiat enorm de pe urma războiului comercial dintre SUA și China, atrăgând investiții care fugeau din China. Dar acum, dacă Trump și Xi fac pace, acele investiții s-ar putea întoarce acasă. Vietnamul încearcă să joace pe ambele fronturi – să fie prieten cu China, dar și să atragă capital american. E un dans delicat, iar orice pas greșit poate costa scump.
India, cea mai mare democrație din Asia, are o poziție și mai complicată. New Delhi vede în ascensiunea Chinei o amenințare directă, iar Trump a fost un aliat natural în contracararea influenței Beijingului. Dar dacă summitul de la Beijing duce la o apropiere între SUA și China, India riscă să rămână izolată. Premierul Modi a investit masiv în relația cu America, dar acum se întreabă dacă nu cumva Trump va sacrifica interesele indiene pe altarul unui acord cu Xi. De aceea, diplomații indieni urmăresc cu atenție orice semn că SUA ar putea reduce sprijinul pentru India în disputele teritoriale cu China.
Nu putem uita nici de Taiwan. Insula, pe care China o revendică, privește summitul cu îngrijorare. Taipei se teme că Trump, în schimbul unor concesii economice, ar putea să-și reducă sprijinul pentru Taiwan. Deși administrația americană a spus că nu va face compromisuri pe seama Taiwanului, istoria arată că marile puteri își trădează adesea aliații mici atunci când interesele mari sunt în joc. Liderii de la Taipei își țin respirația.
În cele din urmă, China însăși este marea câștigătoare a acestui summit. Xi Jinping a reușit să-l aducă pe Trump la Beijing, să-l impresioneze cu fastul și puterea Chinei, și să obțină probabil concesii importante. Pentru Beijing, acest summit e o demonstrație de forță: China nu mai e doar o putere regională, ci un jucător global care poate dicta termenii. Restul Asiei nu poate decât să se adapteze.
De ce este important:
Acest summit nu este doar o întâlnire între doi lideri. El va stabili direcția relațiilor internaționale în Asia pentru următorul deceniu. Fiecare țară din regiune va trebui să-și recalibreze politica externă în funcție de rezultatul acestor discuții. Pentru cetățenii obișnuiți, asta înseamnă prețuri la bunuri, locuri de muncă și securitate – toate influențate de jocurile de putere de la Beijing. De aceea, e crucial să înțelegem cum reacționează Asia, pentru că viitorul nostru depinde de aceste reacții.
