Experimentul, relatat de jurnalista Heidi Pett de la Al Jazeera, a oferit locuitorilor o rară ocazie de a redescoperi farmecul autentic al străzilor fără zgomotul motoarelor, claxoanele nervoase și mirosul de gaze de eșapament. Pentru câteva ore, Damascul a respirat. Iar această respirație a fost simțită nu doar de localnici, ci și de vizitatorii care au avut privilegiul de a păși pe pietrele de bazalt care amintesc de imperiile care s-au perindat aici: arameeni, romani, bizantini, arabi, otomani.
Orașul Vechi din Damasc este un loc aparte, inclus în patrimoniul mondial UNESCO încă din 1979. Străzile sale sunt un labirint viu, unde fiecare colț ascunde o poveste: de la Marea Moschee a Omeiazilor, cu minaretul său alb, la souk-ul Hamidiyah, unde negustorii își laudă marfa de secole. În mod normal, aceste locuri sunt sufocate de mașini, multe dintre ele vechi și extrem de poluante, care încearcă să se strecoare pe alei gândite pentru căruțe și pietoni. Rezultatul: blocaje interminabile, accidente frecvente și o calitate a aerului care afectează sănătatea locuitorilor.
Decizia de a închide complet zona pentru 24 de ore nu a fost una simplă. A necesitat coordonare între autoritățile locale, poliție, comercianți și locuitori. Au fost montate bariere la toate intrările, iar mașinile au fost redirecționate către parcări situate la periferia centrului istoric. Pentru persoanele cu mobilitate redusă, au fost puse la dispoziție vehicule electrice mici, care au circulat cu viteză redusă, fără a deranja atmosfera. Comercianții, inițial sceptici, au fost surprinși să constate că afacerile lor nu au avut de suferit; dimpotrivă, mulți au raportat o creștere a numărului de clienți, care s-au simțit mai în siguranță și mai relaxați.
Reacțiile locuitorilor au fost, în majoritate, entuziaste. „Nu mi-am dat seama cât de frumos este orașul meu până acum, când pot să merg liniștit pe stradă, fără să mă tem că voi fi lovit de o mașină”, a declarat un bătrân care locuiește în cartierul Al-Midan. O tânără mamă, care își plimba copilul într-un cărucior, a spus că pentru prima dată a putut să meargă cu copilul prin souk fără să inhaleze fumul dens al motoarelor. Chiar și pisicile, mereu prezente în colțurile orașului, păreau mai relaxate, traversând aleile fără teama de a fi călcate.
Dar dincolo de entuziasmul imediat, experimentul ridică întrebări mai profunde. Damasc a fost unul dintre cele mai afectate orașe de războiul civil care a devastat Siria timp de peste un deceniu. Infrastructura a fost grav avariată, iar reconstrucția este lentă și dificilă. În acest context, un plan ambițios de a face orașul pietonal până în 2030 poate părea utopic. Cu toate acestea, tocmai în astfel de momente de criză apar cele mai creative soluții. Autoritățile locale, sprijinite de organizații internaționale și de experți în urbanism, văd în acest experiment un prim pas către o schimbare mai amplă.
Există, desigur, și voci critice. Unii locuitori consideră că măsura este impracticabilă pe termen lung, având în vedere că mulți oameni depind de mașini pentru a ajunge la locul de muncă sau pentru a-și transporta marfa. Alții subliniază că, fără o rețea eficientă de transport public, interzicerea mașinilor ar putea izola anumite cartiere. Comercianții care vând produse grele, precum covoare sau obiecte de mobilier, se tem că accesul limitat le va afecta afacerile. Aceste îngrijorări sunt legitime și trebuie luate în considerare în planurile viitoare.
Cu toate acestea, exemplele altor orașe din lume arată că tranziția către spații pietonale este posibilă și benefică. Parisul, Barcelona, Copenhaga sau chiar orașe din Orientul Mijlociu, precum Dubai, au investit masiv în zone fără mașini, cu rezultate remarcabile în ceea ce privește calitatea vieții, reducerea poluării și creșterea atractivității turistice. Damasc, cu patrimoniul său unic, are toate șansele să devină un model regional, dacă autoritățile vor avea curajul să continue pe acest drum.
Experimentul de 24 de ore a fost, în esență, o demonstrație de fezabilitate. A arătat că Orașul Vechi poate funcționa fără mașini, că oamenii se pot adapta rapid și că beneficiile sunt vizibile imediat. Următorul pas ar putea fi extinderea acestor zile fără mașini la fiecare weekend, apoi la anumite perioade din an, și, în cele din urmă, la o transformare permanentă. Desigur, acest lucru necesită investiții în parcări periferice, în transport public ecologic și în infrastructură pentru pietoni și bicicliști. Dar, așa cum a demonstrat această zi istorică, nimic nu este imposibil atunci când există voință.
Damascul nu este doar un oraș; este o carte de istorie scrisă în piatră. Fiecare alee, fiecare fântână, fiecare moschee sau biserică poartă amprenta civilizațiilor care au trecut pe aici. Să permiți acestor străzi să respire fără mașini înseamnă să respecți memoria locului și să oferi locuitorilor o viață mai demnă. Într-o țară care a suferit atât de mult, astfel de inițiative aduc o rază de speranță. Poate că, până în 2030, Damasc va deveni un exemplu de reziliență și de viziune urbană modernă, demonstrând că, chiar și după cele mai întunecate perioade, un oraș își poate regăsi lumina.
De ce este important:
Acest experiment nu este doar o curiozitate locală, ci un semnal puternic că orașele pot și trebuie să se reinventeze, chiar și în condiții de criză. Damasc, un oraș cu o istorie de mii de ani, arată că sustenabilitatea urbană nu este un lux al țărilor bogate, ci o necesitate universală. Dacă acest plan va fi dus la capăt, ar putea deveni un model pentru alte orașe din regiune, demonstrând că pacea și reconstrucția pot merge mână în mână cu protejarea mediului și a patrimoniului cultural.
