De ce administrația Trump sprijină yenul japonez în cădere: o intervenție rară cu implicații globale

Într-o mișcare neobișnuită, Statele Unite și Japonia au organizat săptămâna trecută o intervenție coordonată pentru a opri declinul yenului, după ce moneda japoneză a atins cel mai scăzut nivel din ultimii 40 de ani în raport cu dolarul american. Deși este rar ca autoritățile să intervină pentru a susține moneda altei țări, yenul joacă un rol crucial în finanțele internaționale, fiind a treia cea mai tranzacționată monedă din lume. Aceasta înseamnă că deprecierea sa are repercusiuni care depășesc cu mult granițele Japoniei, afectând piețele globale și stabilitatea financiară.Intervenția a început pe 31 iulie, când Trezoreria SUA a început să vândă euro pentru a cumpăra yeni, în timp ce autoritățile japoneze au achiziționat și ele propria monedă. În zilele următoare, yenul a început să se aprecieze, ajungând la 157 de yeni pentru un dolar miercuri, după ce atinsese 163 de yeni – un nivel nemaiîntâlnit din 1986. Aceasta nu este prima dată când Washingtonul intervine alături de Tokyo: ultima oară a fost în 2011, după cutremurul și tsunamiul din Tohoku, iar în 1998, în timpul crizei financiare asiatice.Cauzele prăbușirii yenului sunt multiple. Pe de o parte, Banca Japoniei a menținut decenii la rând dobânzi ultra-scăzute, chiar negative, pentru a stimula creșterea economică. Această politică a exercitat o presiune constantă asupra yenului, făcându-l mai puțin atractiv pentru investitori. Pe de altă parte, tensiunile geopolitice recente, inclusiv războiul dintre SUA și Israel împotriva Iranului, au adăugat noi presiuni asupra monedei japoneze. Deși un yen slab a atras un număr record de turiști și a menținut exporturile ieftine, a împovărat gospodăriile prin scumpirea bunurilor importate.Tokyo a cheltuit zeci de miliarde de dolari încă din 2022 pentru a apăra yenul, dar politicile economice ale liderilor japonezi succesivi, inclusiv ale actualului prim-ministru Sanae Takaichi, au contracarat parțial aceste eforturi. „Takaichi vrea totul: creștere economică, politică fiscală relaxată, politică monetară relaxată și un yen stabil – dar acest mix duce la un yen slab, ceea ce creează o problemă de inflație”, a declarat Chris Turner, șeful global al piețelor la ING, pentru Al Jazeera.Deși Japonia este un aliat apropiat al SUA, Washingtonul a intervenit în primul rând pentru propriul beneficiu, nu doar pentru cel al Tokyo. „Washingtonul nu încearcă să întărească yenul de dragul Japoniei. Încearcă să prevină un declin haotic care s-ar putea răspândi pe piețele de Trezorerie, în condițiile globale de finanțare și în stabilitatea financiară generală”, a explicat Masahiko Loo, strateg senior de venit fix la State Street Investment Management din Tokyo. „Un yen care se prăbușește nu este doar problema Japoniei. La un moment dat, devine o problemă de lichiditate globală și de stabilitate financiară, motiv pentru care Washingtonul a intervenit.”Yenul este cea mai tranzacționată monedă după dolarul american și euro, ceea ce înseamnă că schimbările dramatice ale valorii sale pot avea efecte de undă în întregul sistem financiar global. Una dintre cele mai mari preocupări ale Washingtonului este perspectiva ca Japonia să își vândă deținerile de obligațiuni ale Trezoreriei SUA, evaluate la 1.114 trilioane de dolari în mai. Dacă yenul ar fi continuat să scadă, Tokyo ar fi fost încurajat să vândă cantități mari de titluri de stat americane pentru a obține numerar cu care să apere moneda. Acest lucru ar fi pus presiune ascendentă asupra dobânzilor din SUA, crescând costul serviciului datoriei naționale, care depășește deja 39 de trilioane de dolari.„Costul financiar al intervenției pentru SUA este scăzut și, având în vedere că președintele Donald Trump favorizează un dolar mai slab, costul politic intern este minim”, a scris Shigeto Nagai, șeful economiei Japoniei la Oxford Economics, într-un briefing de cercetare de luni. „Intervenția coordonată este o metodă eficientă din punct de vedere al costurilor, deoarece permite SUA să facă o favoare semnificativă Japoniei, un aliat loial prețios în Asia, și să reducă presiunea asupra dobânzilor americane.”Deși intervenția comună a oferit un sprijin pe termen scurt pentru yen, Japonia va trebui să ia măsuri mai fundamentale, cum ar fi creșterea dobânzilor, pentru a susține valoarea monedei pe termen lung, potrivit experților. Rata de referință a Japoniei este în prezent de 1,0%, cel mai ridicat nivel din 1995, dar mult mai mică decât în alte economii avansate, inclusiv SUA. Decalajul mare dintre dobânzile din SUA și Japonia este un motor principal al slăbiciunii persistente a yenului. Fără o schimbare a mediului de dobânzi scăzute din Japonia, cea mai recentă intervenție valutară este doar „a arunca bani buni după cei răi”, a spus Derek Tang, economist și CEO al Monetary Policy Analytics. „În cele din urmă… forța gravitațională a fundamentelor economice va copleși eforturile de intervenție”, a declarat Tang pentru Al Jazeera. „Cu toate acestea, Japonia pare foarte reticentă să înăsprească politica monetară pentru a-și crește propriile dobânzi și a permite monedei să se aprecieze în acest mod.”### De ce este important:Intervenția coordonată SUA-Japonia nu este doar o chestiune tehnică de politică monetară, ci un semnal puternic despre interconectarea economiilor globale și despre modul în care marile puteri își protejează interesele. Pentru România, deși nu este direct implicată, lecția este clară: stabilitatea financiară globală depinde de echilibre fragile, iar deciziile luate la Tokyo sau Washington pot avea efecte de undă asupra piețelor emergente, inclusiv asupra leului. În plus, dezbaterea dintre intervenționism și laissez-faire în politica valutară rămâne relevantă pentru orice economie care încearcă să navigheze între creștere și stabilitate.