Ministerul Energiei de la Riad a calificat oprirea drept o măsură „de precauție”, după ce atacul a provocat pagube și răniți în regiunile Riad și Medina. Închiderea vine într-un moment în care războiul a redus dramatic fluxurile de petrol prin Strâmtoarea Hormuz, iar forțele houthi din Yemen au intensificat atacurile în jurul Mării Roșii și al strâmtorii Bab al-Mandeb. Cu alte cuvinte, într-o perioadă în care rutele tradiționale sunt tot mai nesigure, Arabia Saudită s-a sprijinit din ce în ce mai mult pe conducta Est-Vest. Iar acum și aceasta este vulnerabilă.
Cât de grave sunt pagubele? Deocamdată nu se știe exact, iar estimările privind reluarea normală a operațiunilor variază. Surse apropiate incidentului au declarat pentru Reuters că reparațiile ar putea dura cinci-șase săptămâni, în timp ce o altă sursă susține că activitatea ar putea reporni mai repede. Oficialii saudiți au precizat că dronele au lovit conducta în două zone, în apropierea orașelor Riad și Medina, iar Ministerul de Externe a anunțat că atacul a provocat răniți și distrugeri de infrastructură. Potrivit autorităților de la Riad, lansarea dronelor a fost identificată ca provenind din provincia Maysan, în sud-estul Irakului, aproape de granița cu Iranul — o zonă în care grupări armate aliniate Teheranului au o prezență de lungă durată.
Atacul nu vine din senin. În martie, o lovitură în apropierea rafinăriei Saudi-Aramco-ExxonMobil din Yanbu a perturbat temporar încărcările de țiței din portul de la Marea Roșie. Atunci, impactul a fost de scurtă durată, livrările revenindu-și în câteva zile. Dar incidentul a demonstrat un lucru esențial: infrastructura petrolieră din vestul regatului nu este imună la atacuri. Iar acum, această vulnerabilitate se transformă într-o problemă de securitate energetică globală.
Conducta Est-Vest, cunoscută și sub numele de Petroline, a fost construită în 1981 și traversează Peninsula Arabică de la câmpurile petroliere din estul țării, în apropiere de Abqaiq, până la portul Yanbu de la Marea Roșie, ocolind astfel Strâmtoarea Hormuz. Capacitatea sa maximă este de șapte milioane de barili pe zi, deși fluxurile reale au fost mai mici în ultimele luni — aproximativ două milioane de barili pe zi în august, potrivit Kpler, cel mai scăzut nivel lunar din ianuarie încoace, pe fondul atacurilor houthi care au făcut dificilă folosirea rutei Mării Roșii. Arabia Saudită a crescut însă cantitatea de țiței trimisă spre vest în primele cinci luni de conflict, ajungând la circa 4-5 milioane de barili pe zi. Asta reprezintă aproximativ 4-5 la sută din aprovizionarea globală și i-a permis celui de-al doilea mare exportator de petrol din lume să ocolească Strâmtoarea Hormuz atunci când condițiile de transport s-au deteriorat.
Înainte de război, Strâmtoarea Hormuz asigura mai mult de o cincime din petrolul mondial — circa 20 de milioane de barili pe zi. Potrivit Reuters, estimările industriei indică acum un flux de doar 6-9 milioane de barili pe zi prin strâmtoare, o reducere dramatică. Arabia Saudită a răspuns mutând mai mult țiței spre Marea Roșie. Dar fluxul și exportul acelui petrol depind de conductă, de facilitățile de stocare și de navele care tranzitează în siguranță — toate devenite vulnerabile de la începutul războiului, în februarie.
Potrivit unor surse apropiate Reuters, dacă conducta rămâne închisă, Yanbu are stocuri suficiente pentru a susține exporturile timp de aproximativ cinci-șapte zile, iar facilitățile egiptene de la Ain Sukhna și Sidi Kerir, care depozitează petrol saudit, ar putea asigura aprovizionare suplimentară pentru câteva zile. Deși acest lucru oferă Arabiei Saudite o oarecare marjă de manevră, el vine într-un moment în care stocurile globale sunt deja în scădere. Agenția Internațională pentru Energie a declarat că aprovizionarea cu petrol a Arabiei Saudite a atins în august cel mai scăzut nivel din peste trei decenii, pe fondul perturbărilor din Hormuz și Marea Roșie. Agenția estimează că aprovizionarea mondială cu petrol va scădea cu circa 5,7 milioane de barili pe zi în acest an, echivalentul a 6 la sută din oferta globală.
Prețurile petrolului au fost deocamdată atenuate de stocuri și de eliberările din rezervele strategice, țițeiul Brent tranzacționându-se în ultimele luni în jurul a 70-90 de dolari pe baril. Dar cu cât perturbările regionale continuă mai mult, cu atât acele rezerve se vor epuiza și prețurile vor crește. În iunie, AIE a avertizat că retragerile continue ar putea atinge niveluri critice, iar experții spun că, dacă stocurile se apropie de niveluri excepțional de scăzute, Brent ar putea urca până la 150 de dolari pe baril.
Dacă pagubele conductei se dovedesc extinse, iar atacurile continuă să amenințe Yanbu și rutele maritime dincolo de el, Arabia Saudită ar putea descoperi că însăși capacitatea sa de a compensa exporturile pierdute din Golf devine limitată. Gavekal Research a notat că, dacă Yanbu, care procesează peste un milion de barili pe zi, iese din funcțiune din cauza amenințărilor dronelor houthi, „acest lucru ar fi un dezastru pentru lume, într-un moment în care capacitatea globală de rafinare este deja critic de strânsă”.
Pe scurt, ceea ce pare a fi un atac localizat asupra unei conducte devine, într-un context de război regional și rute maritime blocate, o problemă de securitate energetică cu reverberații globale. Fiecare zi în care Petroline rămâne închisă consumă din rezervele care țin prețurile sub control. Iar dacă această marjă se epuizează, efectele se vor resimți nu doar în sălile de tranzacționare de la Londra sau New York, ci și în facturile la energie ale oamenilor obișnuiți, de la Europa până în Asia.
De ce este important:
Conducta Est-Vest a Arabiei Saudite nu este doar o infrastructură națională, ci o verigă esențială în echilibrul energetic mondial. Ea reprezintă singura rută majoră care permite celui de-al doilea exportator de petrol al lumii să ocolească Strâmtoarea Hormuz, o arteră prin care, înainte de război, circula mai mult de o cincime din petrolul planetei. Odată cu blocarea parțială a Hormuzului și cu intensificarea atacurilor houthi în Marea Roșie, această conductă a devenit o soluție de rezervă vitală — iar acum și ea este în pericol. Închiderea ei, chiar și temporară, reduce cu 4-5 la sută aprovizionarea globală, într-un moment în care stocurile sunt deja la minime istorice. Dacă perturbările continuă, rezervele strategice se vor epuiza, iar prețul țițeiului ar putea exploda până la 150 de dolari pe baril, cu efecte directe asupra inflației, transporturilor și facturilor la energie pentru milioane de oameni. Mai mult, atacul arată cât de fragilă este arhitectura energetică globală atunci când rutele maritime și infrastructura critică devin ținte într-un conflict regional. Practic, o conductă din deșertul arab a devenit un barometru al stabilității economice mondiale — iar acul arată spre furtună.
