Evanston a devenit, în 2021, primul oraș american care a aprobat plăți de reparații pentru locuitorii de culoare, ca formă de compensare pentru discriminarea istorică. De atunci, peste 300 de persoane au primit câte 25.000 de dolari fiecare. Bani care au mers către renovări, rate la bancă, afaceri mici sau, pur și simplu, către o viață mai puțin strâmtorată. Un gest simbolic, spun unii. O reparație concretă, spun alții. Cert este că programul a stârnit un val de speranță în rândul comunităților afro-americane din toată țara — și, totodată, o reacție furioasă din partea administrației Trump.
Allie Zemtseff avea doar câțiva ani în anii 1960, dar își amintește perfect cum mama ei, o femeie de culoare, era respinsă sistematic de proprietari atunci când încerca să închirieze un apartament în cartierele albe din Evanston. „Bineînțeles că e doar pentru oamenii de culoare”, spune ea astăzi, referindu-se la programul de reparații. „Pentru că noi am fost cei afectați de discriminare.” Zemtseff a primit o scrisoare de scuze din partea orașului și un cec de 25.000 de dolari, pe care i-a folosit pentru a-și renova bucătăria. „Parcă încercau să repare ceva ce li s-a întâmplat oamenilor de culoare din Evanston în acea perioadă”, mărturisește ea.
Povestea lui Kimberly Holmes-Ross este la fel de grăitoare. Ea a fost prima generație din familia sa care a locuit în afara celui de-al 5-lea Ward — singurul cartier din Evanston deschis oamenilor de culoare, timp de decenii. A crescut acolo, dar a reușit să-și cumpere o casă în al 2-lea Ward, un cartier majoritar alb. Acum, familia ei folosește banii din reparații pentru a transforma subsolul casei într-un apartament pentru fiul lor. Un detaliu aparent banal, dar care spune totul despre ce înseamnă, de fapt, aceste plăți: nu lux, nu cadouri, ci șansa la o viață normală, la o locuință decentă, la un viitor pentru copii.
Dar iată că, în vara acestui an, administrația Trump a anunțat că Departamentul de Justiție se alătură unui proces intentat de un grup conservator, Judicial Watch, care susține că programul din Evanston este discriminatoriu din punct de vedere rasial, pentru că doar persoanele de culoare pot beneficia de el. „Simpla împărțire de bani pe criterii rasiale... nu este răspunsul”, a declarat Harmeet Dhillon, șefa departamentului pentru drepturi civile din cadrul DOJ. „Este discriminare rasială, pur și simplu.” Într-o intervenție ulterioară la un post de radio conservator, ea a adăugat că permiterea continuării programului ar crea „o pantă alunecoasă” și că „vom pune capăt acestui lucru”.
Departamentul de Justiție nu a răspuns solicitărilor NPR pentru un comentariu. Dar mesajul este clar: administrația Trump vrea să elimine programele guvernamentale care promovează echitatea rasială, iar Evanston este primul test major.
Alvin Tillery, profesor de rasă și politică la Northwestern University, nu se ferește de cuvinte. „Ce se întâmplă la Evanston este cea mai importantă poveste de drepturi civile despre care nimeni nu a auzit”, spune el. „Să crezi că oamenii albi trebuie să primească exact aceleași beneficii ca oamenii de culoare atunci când încerci să repari răul pe care albii l-au făcut oamenilor de culoare — activ sau în trecut — este o abominațiune.” Tillery avertizează că atacul asupra programului din Evanston ar putea avansa efortul mai larg al administrației de a demonta protecțiile guvernamentale de lungă durată împotriva discriminării rasiale.
De unde a pornit totul? Ideea programului de reparații din Evanston a prins rădăcini în 2019, când Robin Rue Simmons, pe atunci membră a consiliului local care reprezenta cartierul istoric de culoare, al 5-lea Ward, investiga de ce populația de culoare a orașului era în scădere. A descoperit o legătură directă între problemele de accesibilitate financiară cu care se confruntau familiile de culoare și o lege de zonare adoptată de oraș în 1921, care îi îndruma pe oamenii de culoare către un singur cartier. Acolo, timp de decenii, băncile locale au refuzat să aprobe credite ipotecare, limitând capacitatea familiilor de a-și construi avere.
„Și atunci am știut că trebuie să avem o reparație țintită”, spune Rue Simmons. „La fel de țintită precum zonarea dăunătoare care a întărit redlining-ul.” Ea conduce acum FirstRepair, o organizație non-profit care consiliază eforturile locale de reparații din întreaga țară.
Un raport comandat de consiliul local de la Morris Robinson, un istoric local, a atribuit în mare parte — deși nu în totalitate — vina pentru segregarea din Evanston politicilor trecute ale orașului. Consiliul a recunoscut răul, și-a cerut scuze și s-a angajat să plătească 20 de milioane de dolari, colectați din taxa pe vânzările de canabis și din transferurile imobiliare, pentru reparații de 25.000 de dolari de persoană. Solicitanții trebuiau să fie de culoare și să dovedească că ei sau un strămoș al lor au locuit în Evanston între 1919 și 1969.
Este o poveste despre memorie, despre dreptate și despre cine are dreptul să decidă ce înseamnă discriminarea. Iar miza nu este doar Evanston. Dacă programul supraviețuiește, alte orașe ar putea urma exemplul. Dacă nu, mesajul va fi că reparațiile pentru sclavie și segregare rămân un vis interzis în America.
De ce este important:
Cazul Evanston nu este doar despre un oraș și un program local. Este un test crucial pentru modul în care Statele Unite înțeleg să repare secole de discriminare rasială. Dacă administrația Trump reușește să blocheze aceste plăți, precedentul va descuraja alte orașe să mai încerce. Mai mult, va consolida o interpretare a Constituției care tratează orice politică bazată pe rasă ca fiind ilegală — chiar și atunci când scopul este repararea unor nedreptăți istorice. Este o bătălie despre cine are dreptul la compensație, despre cine scrie istoria și despre ce fel de țară vrea să fie America în secolul XXI.
