Kushner a venit cu un plan de pace pentru Gaza, un plan pe care președintele Donald Trump l-a prezentat cu mare tam-tam, dar care a fost deja respins de Netanyahu săptămâna trecută, imediat după ce Hamas îl acceptase. Întâlnirea a fost descrisă de ambele părți ca fiind „bună”, dar, dincolo de politețurile protocolare, nu s-a ales absolut nimic. Kushner, într-un interviu acordat Fox News, a încercat să minimalizeze respingerea israeliană, dar realitatea este că inițiativele Casei Albe, oricât de bine intenționate, se lovesc de un zid de beton armat: voința de fier a premierului israelian de a nu face niciun pas înapoi.
De ce este Netanyahu atât de intransigent? Pentru că, în logica sa politică, orice acord de pace, în orice conflict, ar fi o sinucidere politică. El știe că, atâta timp cât Israelul este în război – fie cu Iranul, fie cu palestinienii, fie cu Hezbollah sau cu Siria – el poate juca rolul de „Domnul Securitate”, singurul capabil să gestioneze amenințările multiple cu care se confruntă statul evreu. Această imagine este crucială pentru el, mai ales în perspectiva alegerilor din octombrie.
Sondajele de opinie sunt grăitoare: 45% dintre israelieni se opun unui acord de pace pentru Gaza, 37% vor reluarea luptelor, iar 17% preferă menținerea status-quo-ului. Două treimi dintre israelieni susțin continuarea ocupației în sudul Libanului pentru a păstra o „centură de securitate”, iar aproape jumătate vor acțiuni militare majore împotriva Iranului. Acești votanți pro-război sunt exact baza electorală a lui Netanyahu. Ei nu par să fie deranjați de eșecurile sale strategice, de planurile care nu au dus la nimic. Dimpotrivă, îl văd ca pe singurul lider cu experiență și duritate suficiente pentru a face față unei lumi ostile.
Există o convingere adânc înrădăcinată în societatea israeliană că lumea întreagă vrea distrugerea Israelului. Orice țară care nu se aliniază necondiționat cu Israelul este considerată un dușman. Pentru susținătorii lui Netanyahu, el este singurul politician care a înțeles corect această dinamică și care poate separa „oile de capre”, construind alianțe de apărare eficiente. Mai mult, Netanyahu este creditat cu o cunoaștere profundă a politicii americane. Mulți israelieni cred că el a obținut tot ce se putea de la Trump, dar și că a reușit să le arate că nici președintele american nu este de încredere. Faptul că Israelul a pierdut, în mare măsură, sprijinul Statelor Unite ca partener semnificativ este, în multe privințe, irelevant pentru imaginea lui. Dimpotrivă, prin respingerea planului de pace, el demonstrează că este singurul care poate spune „nu” chiar și Americii.
Dar există și un alt motiv, mult mai puțin discutat, pentru care Netanyahu sabotează orice progres spre pace: procesul său penal. El este judecat pentru corupție, iar războiul îi oferă o scuză perfectă pentru a amâna procedurile. Poate cere întreruperi pentru „întâlniri politice importante”, poate invoca examene medicale sau alte întreruperi. Războiul generează anomalii și nereguli, iar cine altul decât premierul ar fi responsabil pentru rezolvarea lor? Astfel, fiecare zi de conflict este o zi în care justiția este amânată, iar el își păstrează libertatea și puterea.
Și ce se întâmplă cu economia? Netanyahu nu pare prea îngrijorat. De fapt, conflictul a fost benefic pentru afaceri, în special pentru companiile de apărare. Bursa israeliană a atins maxime istorice, iar shekelul s-a apreciat. Prognozele de creștere pentru 2027 sunt de 5,6%. Cu toate acestea, un raport al OCDE din iunie avertizează că o revenire la activități militare intense ar avea „costuri fiscale mari” pentru economia israeliană, forțând închiderea afacerilor și mobilizarea rezerviștilor. Dar avertismentele OCDE nu pot descuraja un premier care și-a legat supraviețuirea politică de război. La fel de puțin îl pot influența vizitele emisarilor de la Casa Albă.
În concluzie, Netanyahu este un jucător care a înțeles că războiul este singura sa salvare. Orice încercare de a-l aduce la masa negocierilor, fie ea din partea Casei Albe, fie a altor mediatori, este sortită eșecului, atâta timp cât el va vedea în pace o amenințare existențială pentru puterea sa. Iar lumea, cu toate planurile sale de pace, rămâne un simplu spectator în fața acestei realități dure.
De ce este important:
Această analiză este crucială pentru înțelegerea dinamicii actuale din Orientul Mijlociu, deoarece explică de ce eforturile diplomatice internaționale, inclusiv cele ale SUA, sunt în mod constant blocate. Ea dezvăluie motivațiile politice și personale ale premierului israelian, care prioritizează supraviețuirea politică în fața păcii. Într-o regiune atât de volatilă, în care fiecare decizie poate avea consecințe globale, este esențial să înțelegem că liderii pot fi mai interesați de menținerea puterii decât de rezolvarea conflictelor. Acest articol oferă o perspectivă profundă asupra mecanismelor care blochează pacea și subliniază limitele influenței americane, un aspect adesea ignorat în discursul public. Pentru oricine urmărește evoluția situației din Orientul Mijlociu, această analiză este o lectură obligatorie.
