Israelul susține că vizează doar luptătorii Hamas, dar Ministerul Sănătății din Gaza raportează că majoritatea celor uciși sunt femei și copii. ONU afirmă că palestinienii sunt blocați într-un coșmar greu de reconciliat cu existența unui armistițiu. Negocierile pentru a trece la următoarea fază a acordului au stagnat, iar violențele continuă. Ce s-a întâmplat cu promisiunile de pace?
Gideon Levy, editorialist la Haaretz și autor al cărții „Pedeapsa Gazei”, oferă o perspectivă critică: „Acest așa-numit armistițiu nu a fost niciodată menit să oprească violența. A fost doar o pauză tactică pentru a permite Israelului să se regrupeze și să continue operațiunile sub un alt pretext. Ceea ce vedem acum este aceeași mașinărie de război, aceleași bombardamente asupra civililor, aceeași indiferență față de suferința umană. Încetarea focului a fost o iluzie, o cortină de fum pentru a ascunde adevărata intenție: distrugerea sistematică a Gazei.”
Xavier Abu Eid, fost director de comunicare al OLP și autor al cărții „Înrădăcinat în Palestina”, adaugă o dimensiune politică: „Israelul nu are niciun interes real într-o încetare a focului care să ducă la o soluție politică. Pentru guvernul Netanyahu, continuarea războiului este o modalitate de a rămâne la putere și de a evita anchetele interne. În plus, comunitatea internațională, în special Statele Unite, nu a exercitat presiuni reale. Fără consecințe, Israelul simte că poate continua să încalce orice acord.”
Julie Norman, cercetătoare asociată la programul Orientul Mijlociu al Chatham House și profesor de relații internaționale la University College London, subliniază complexitatea situației: „Încetarea focului a fost fragilă de la început, deoarece nu a abordat cauzele fundamentale ale conflictului. Fără un angajament serios pentru încetarea ocupației, ridicarea blocadei și dreptul la returnare pentru refugiați, orice armistițiu este doar o amânare a următorului val de violență. Ceea ce vedem acum este o escaladare care reflectă eșecul diplomației și al dreptului internațional.”
Datele vorbesc de la sine: de la semnarea armistițiului, sute de palestinieni au fost uciși, iar infrastructura civilă – spitale, școli, piețe – a fost devastată. Organizațiile umanitare raportează că accesul la ajutoare este blocat, iar foametea amenință milioane de oameni. În același timp, Israelul continuă să extindă coloniile în Cisiordania și să intensifice raidurile în taberele de refugiați. Aceasta nu este o încetare a focului; este o continuare a războiului prin alte mijloace.
De ce nu intervine nimeni? Consiliul de Securitate al ONU este paralizat de dreptul de veto al Statelor Unite, care continuă să furnizeze arme Israelului. Curtea Penală Internațională investighează, dar fără sprijin politic, acțiunile sunt lente. În timp ce liderii mondiali vorbesc despre „soluții cu două state”, realitatea de pe teren este una de apartheid și suferință continuă.
Pentru palestinienii din Gaza, fiecare zi este o luptă pentru supraviețuire. Armistițiul nu a adus pacea, ci doar o schimbare a ritmului morții. În lipsa unei presiuni internaționale reale și a unei voințe politice de a pune capăt ocupației, violența va continua. Întrebarea nu este doar de ce a eșuat încetarea focului, ci cât de mult va mai dura această tragedie înainte ca lumea să acționeze cu adevărat.
