Washingtonul a lansat la începutul săptămânii o propunere în 14 puncte, care cere Iranului să își încheie programul nuclear pentru cel puțin 12 ani și să deschidă Strâmtoarea Hormuz, prin care trece o cincime din țițeiul și gazele naturale globale. Propunerea americană include ridicarea sancțiunilor impuse de zeci de ani. Strâmtoarea Hormuz și programul nuclear iranian au devenit cele mai mari puncte de blocaj în discuțiile inițiate după ce un armistițiu a intrat în vigoare pe 8 aprilie. Decizia SUA de a impune o blocadă navală asupra porturilor iraniene a escaladat însă tensiunile, ducând la ciocniri sporadice în apropierea căii navigabile, pe care Teheranul a blocat-o după începerea războiului SUA-Israel împotriva Iranului, pe 28 februarie.
Potrivit relatărilor din presa americană, cea mai recentă propunere prevede ca Iranul să înghețe îmbogățirea uraniului pentru cel puțin 12 ani și să redeschidă Strâmtoarea Hormuz în termen de 30 de zile. De asemenea, Iranul ar trebui să predea un stoc estimat la 440 kg (970 de livre) de uraniu îmbogățit la 60%. SUA vor să împiedice Iranul să atingă nivelul de îmbogățire de 90%, necesar pentru fabricarea armelor. În schimb, SUA promit să ridice unele sancțiuni și să elibereze activele iraniene înghețate.
Președintele american Donald Trump a declarat vineri că se așteaptă să afle răspunsul Iranului „foarte curând”. Secretarul de stat Marco Rubio a spus și el că SUA se așteaptă la un răspuns în câteva ore. „Vom vedea ce implică răspunsul. Speranța este că este ceva care ne poate duce într-un proces serios de negociere”, a declarat el jurnaliștilor la Roma, Italia. Trump a repetat că se fac progrese. La începutul săptămânii, el a spus că cele două părți au avut „discuții foarte bune” și că un acord este „foarte posibil”.
Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Iranului, Esmaeil Baghaei, a declarat vineri că Teheranul încă analizează cea mai recentă propunere a SUA și își pregătește răspunsul. Corespondentul Al Jazeera, Resul Serdar Atas, a relatat că așteptările erau mari ca Teheranul să își emită răspunsul vineri, dar „acest lucru nu s-a întâmplat”. Atas a spus că un motiv al întârzierii este că propunerea americană este „un text extrem de tehnic”, iar negociatorii iranieni sunt „preocupați de fiecare dată și de fiecare cuvânt din acel text”. El a adăugat că mai multe centre de putere iraniene trebuie să aprobe orice răspuns înainte de a fi trimis. În cele din urmă, a adăugat el, „Liderul Suprem Mojtaba Khamenei trebuie să dea undă verde”.
Mohamad Elmasry, profesor la Institutul Doha, a declarat că întârzierea Iranului în a răspunde propunerii americane s-ar putea datora mai multor motive. „O posibilitate este ca iranienii să încerce să dea impresia că dețin controlul situației și că au mai multă pârghie”, a spus Elmasry, menționând că SUA nu au experiență în astfel de negocieri diplomatice, sunt nerăbdătoare și vor ca acordurile să fie încheiate rapid, așa cum se vede din declarațiile lui Trump.
Corespondentul Al Jazeera, Atas, a spus că, potrivit surselor iraniene, oficialii urmăresc o „abordare în trei faze”. În prima fază, care durează 30 de zile, Teheranul dorește ca negocierile să se concentreze pe încheierea permanentă a războiului „pe toate fronturile”, inclusiv implicând Hezbollah în Liban. „Acesta este ceva dificil pentru americani să ofere o garanție”, a spus el. Luptele dintre gruparea libaneză Hezbollah și armata israeliană au persistat în ciuda unui armistițiu în vigoare din 17 aprilie, Israelul menținând controlul asupra zonelor de frontieră. Potrivit Ministerului Sănătății Publice din Liban, peste 2.700 de persoane au fost ucise și aproximativ 8.500 rănite de la începutul ostilităților, pe 2 martie.
Potrivit lui Atas, Iranul cere, de asemenea, garanții că atacurile nu vor reîncepe. „Iranienii insistă ca această garanție să vină de la Consiliul de Securitate al ONU”, a spus el, ceea ce ar putea fi dificil de acceptat pentru Washington. Cererile raportate ale Iranului includ, de asemenea, ridicarea sancțiunilor, eliberarea activelor înghețate, încetarea a ceea ce Teheranul numește blocada americană și redeschiderea Strâmtorii Hormuz. Cu toate acestea, Atas a remarcat că Iranul consideră că „mediul strategic s-a schimbat” și insistă că își va menține influența asupra căii navigabile, mai degrabă decât să revină la status quo-ul de dinainte de război. „Acesta este, de asemenea, un alt lucru foarte dificil pentru americani de observat și pentru multe țări din regiune de acceptat”, a spus el.
Rubio a declarat că Washingtonul nu va permite Iranului să păstreze controlul asupra Strâmtorii Hormuz. „Fiecare țară trebuie să se întrebe dacă va normaliza o țară care pretinde că controlează o cale navigabilă internațională. Dacă răspunsul este nu, atunci ar fi bine să aibă altceva decât declarații cuvinte tari pentru a susține acest lucru”, a spus el într-o postare a Departamentului de Stat de vineri.
Un alt punct de blocaj major este programul nuclear al Iranului. „Iranienii nu acceptă să își demonteze instalațiile nucleare și să își expedieze uraniul deja îmbogățit”, a spus Atas. Vineri, ministrul de externe al Iranului, Abbas Araghchi, a pus la îndoială fiabilitatea conducerii americane în ceea ce privește luarea în serios a negocierilor. „De fiecare dată când o soluție diplomatică este pe masă, SUA optează pentru o aventură militară nesăbuită”, a spus Araghchi, referindu-se la atacurile anterioare ale SUA asupra Iranului în mijlocul negocierilor din iunie 2025 și la războiul actual.
De ce este important:
Această întârziere a răspunsului iranian nu este doar o chestiune de protocol diplomatic, ci reflectă o luptă profundă pentru putere și influență în Orientul Mijlociu. Strâmtoarea Hormuz este o arteră vitală pentru economia globală, iar orice blocaj prelungit poate duce la o criză energetică majoră. În același timp, programul nuclear iranian rămâne o sursă de tensiune internațională, iar capacitatea Teheranului de a negocia din poziție de forță ar putea redefini echilibrul regional. Modul în care se va încheia acest impas va avea consecințe directe asupra securității energetice, a stabilității în Liban și a relațiilor dintre marile puteri. De aceea, fiecare mișcare a Iranului și a SUA este urmărită cu atenție de întreaga comunitate internațională.
