Ibrahim este fericit că are de lucru, în timp ce criza economică din Gaza, provocată de război, continuă. Dar absolventul de contabilitate spune că munca este extrem de grea și nesigură. „Este o muncă epuizantă. Nu mi-am imaginat niciodată că voi lucra într-o astfel de profesie”, i-a spus Ibrahim corespondentului Al Jazeera, luând câteva minute de odihnă înainte de a continua. „Am fost rănit de mai multe ori, iar odată un coleg a fost lovit de o parte din acoperișul unei case care s-a prăbușit peste el și a fost grav rănit”, a adăugat el. În ciuda acestui fapt, Ibrahim se vede nevoit să îndure provocările dure și periculoase ale slujbei sale din cauza responsabilităților grele pe care le poartă. El întreține o familie de nouă persoane, inclusiv părinții și frații săi, care trăiesc în condiții dificile într-o tabără de refugiați din Jabalia, nordul Gazei.
„Ceea ce câștig nu depășește 80 de șekeli (27 de dolari) pe zi... dar comparativ cu nivelul de oboseală și epuizare cu care mă confrunt, este o sumă mică și nici măcar nu acoperă nevoile de bază ale familiei mele în aceste condiții dure și cu prețuri în creștere”, a adăugat el. Condițiile din Gaza au creat un mediu de muncă extrem de dificil pentru muncitori, dintre care majoritatea și-au pierdut locurile de muncă și meseriile în timpul războiului și s-au orientat către orice oportunitate disponibilă, indiferent cât de mică este plata sau cât de mari sunt riscurile. „Nu există deloc siguranță în mediul de muncă, dar nimic nu vine ușor în zilele acestea”, a spus Ibrahim.
Ziua Internațională a Muncii din acest an – sărbătorită vineri, 1 mai – vine într-un moment în care Gaza trece prin una dintre cele mai întunecate perioade ale sale, în mijlocul unui război care durează din octombrie 2023, lăsând economia și piața muncii în suferință. Sute de mii de muncitori sunt fără locuri de muncă, iar cei care au un loc de muncă abia câștigă suficient pentru a supraviețui. În datele publicate cu ocazia Zilei Muncii, Ministerul Muncii din Gaza a anunțat că șomajul a crescut recent și a ajuns acum la 80%, peste 250.000 de muncitori din Gaza pierzându-și locurile de muncă în timpul războiului. Ratele sărăciei au crescut până la peste 93% în Gaza, iar peste 75% dintre locuitori se confruntă cu insecuritate alimentară acută.
Restricțiile impuse activității organizațiilor umanitare au agravat și ele criza, mai ales că peste 95% din populație depinde acum de ajutorul umanitar, inclusiv o mare parte dintre muncitorii care și-au pierdut complet sursele de venit. Ministerul a avertizat că lipsa continuă a locurilor de muncă va adânci stagnarea economică, va reduce capacitatea operațională și va eroda șansele de redresare, cu excepția cazului în care blocada israeliană asupra Gazei este ridicată, punctele de trecere sunt deschise și sectoarele productive sunt puse în măsură să își reia activitatea.
Yousef al-Rifi, în vârstă de 32 de ani, lucrează la o brutărie temporară amenajată pe marginea unui drum în centrul orașului Gaza. Înainte de război, Yousef deținea o mică brutărie în parteneriat cu tatăl său și cu frații săi în estul orașului, dar aceasta a fost complet distrusă în timpul războiului, la fel ca și casa familiei. După această pierdere, Yousef a petrecut doi ani fără o sursă de venit pentru a-și întreține soția și cei doi copii, până când a început recent să lucreze la brutăria de pe marginea drumului. „Lucrez aici la această brutărie cu un număr mic de muncitori... am experiență anterioară în coacerea pâinii, dar nimic nu seamănă cu munca mea de dinainte de război”, i-a spus Yousef corespondentului Al Jazeera.
El a spus că impactul războiului nu s-a limitat doar la condițiile de muncă și de trai; l-a descris ca pe ceva care i-a ucis orice speranță pentru viitor. „Lucrez aici de la șase dimineața până seara târziu pentru 50 de șekeli (17 dolari) pe zi, uneori mai puțin, sub arșița soarelui, în corturi improvizate”, a spus el. „Munca este inconsistentă... sunt zile în care brutăria nu funcționează din cauza fluctuațiilor prețurilor la făină și pâine și a indisponibilității acestora.” Ceea ce câștigă Yousef nu este suficient pentru a acoperi cheltuielile copiilor și ale familiei sale, fiind nevoit să împrumute de la cei din jur pentru a-și satisface nevoile. Uneori, a fost nevoit să vândă bunuri esențiale doar pentru a obține bani. „Mi-am vândut telefonul mobil și telefonul soției mele pentru a asigura mâncare și apă... ceea ce câștig abia acoperă mesele copiilor mei”, a adăugat el.
Yousef și mulți muncitori ca el au puțină speranță că situația lor se va îmbunătăți. Dar, în cele din urmă, trebuie să muncească în orice slujbă pot găsi, din cauza lipsei de alternative în Gaza. „Un muncitor trebuie să se străduiască să câștige un trai”, a spus el. „Aceasta este realitatea noastră... un trai aspru, neiertător și îmbibat în sânge.”
De ce este important:
Povestea muncitorilor din Gaza de Ziua Muncii nu este doar o cronică a disperării economice, ci și un semnal de alarmă asupra colapsului total al unei societăți. Rata șomajului de 80% și sărăcia de peste 93% arată că războiul nu a distrus doar clădiri, ci și orice capacitate de a produce și de a trăi demn. Fără ridicarea blocadei și fără reluarea activităților productive, generații întregi de palestinieni vor rămâne prinse între supraviețuirea de pe o zi pe alta și riscurile mortale ale muncii informale. Acest articol subliniază urgența unei intervenții internaționale care să depășească ajutorul umanitar și să vizeze reconstrucția economică reală, altfel criza umanitară se va adânci și mai mult.
