Speciile de pești care întreprind migrații epice, traversând continente și oceane pentru a-și îndeplini ciclul vital, se confruntă astăzi cu o criză existențială fără precedent. Aceste creaturi, care navighează prin râuri, lacuri și iazuri, sunt amenințate de o combinație letală de factori antropici: barajele care fragmentează cursurile de apă, poluarea galopantă și pescuitul excesiv, care le împiedică să ajungă la locurile de reproducere ancestrale. Un raport recent al Organizației Națiunilor Unite (ONU) aruncă o lumină crudă asupra acestei realități, punând accentul pe necesitatea urgentă a conservării unor specii emblematice precum mahseerul auriu și somnul goonch.
O echipă internațională de oameni de știință a realizat o evaluare fără precedent, analizând peste 15.000 de specii de pești de apă dulce migratori – un grup care reprezintă jumătate din totalitatea speciilor de pești existenți. Constatările sunt alarmante: în ultima jumătate de secol, numărul acestor pești a scăzut cu aproximativ 81%. Această cifră nu reprezintă doar o statistică rece, ci semnalează colapsul unor ecosisteme vitale. Autorii studiului subliniază faptul că, pentru prea mult timp, acest grup a fost ignorat de politicile de conservare, deși reprezintă o componentă esențială a vieții și economiei umane.
„Peștii de apă dulce susțin sute de milioane de oameni din întreaga lume, deci, pentru umanitate, sunt extrem de importanți”, a declarat Dr. Zeb Hogan, co-autor al raportului și profesor de biologie la Universitatea din Nevada, Reno. Impactul lor depășește simpla valoare economică; acești pești asigură securitatea alimentară pentru aproximativ 200 de milioane de oameni la nivel global. Mai mult decât atât, diversitatea biologică a acestor specii este uluitoare și necesită protecție urgentă. „Avem pești care pot depăși 295 de kilograme și pot migra pe distanțe de peste 11.000 de kilometri. Fiecare formă și dimensiune de animal imaginabilă este reprezentată aici, de la frumoșii dorado auriți care fac migrații pe distanțe lungi în America de Sud, până la anghilele tropicale care se deplasează mii de kilometri în Oceania”, a adăugat Dr. Hogan, subliniind magnitudinea și varietatea acestor călătorii acvatice.
Această nouă evaluare reprezintă un pas major față de ultimul studiu al ONU din 2011, care analizase doar 3.000 de specii. De atunci, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) a strâns date detaliate despre starea populațiilor multor alte specii, permițând o imagine de ansamblu mult mai clară și mai îngrijorătoare. Cercetătorii au identificat 325 de specii de pești care necesită să fie adăugate la un acord global pentru monitorizarea și susținerea animalelor migratoare amenințate, în vederea recuperării populațiilor.
Dintre acestea, un grup de 30 de pești a fost desemnat ca prioritar. Lista include specii care se găsesc și în apele Regatului Unit, precum șalaul Allis, lampretele de râu și de pârâu, și somonul atlantic. Selecția acestor specii a fost făcută pe baza a două criterii fundamentale: nivelul amenințărilor cu care se confruntă și importanța lor culturală pentru comunitățile globale. Michele Thieme, lider adjunct pentru ape dulci la Fondul Mondial pentru Natură (WWF) SUA, care a contribuit la raport, a explicat semnificația culturală profundă a unor specii: „De exemplu, mahseerul auriu este un pește iconic din Himalaya. Este numit 'tigru al râului', iar mulți oameni din acea regiune prețuiesc acest pește pentru practici culturale și spirituale care depășesc cu mult valorile economice”.
Totuși, ca multe alte specii de pe listă, mahseerul se confruntă cu două amenințări majore: pescuitul excesiv și pierderea habitatului. „Pierderea habitatului include lucruri precum barajele care fragmentează un sistem fluvial și pot schimba regimul natural de curgere al unui râu, ceea ce are ca rezultat faptul că peștii nu se mai putea conecta la zonele lor de reproducere”, a explicat Thieme. Întreruperea migrației este o problemă deosebit de prevalentă în Europa, unde peștii întâmpină o barieră în calea lor la fiecare kilometru, în medie. Aceste bariere sunt adesea conducte mici sau praguri vechi, redundante, care ar putea fi îndepărtate.
Dr. Janina Gray, șeful departamentului de știință la organizația de caritate WildFish, a avertizat cu privire la efectul cumulativ al acestor obstacole: „Poate avea un impact uriaș în ceea ce privește rezervele de energie pe care peștii le folosesc pentru a trece peste bariere”. Acest efort suplimentar îi face mai susceptibili la boli, mai vulnerabili la prădători și îi obligă să depună icre în locuri suboptimale, compromițând supraviețuirea viitoarelor generații.
Majoritatea speciilor migratoare traversează frontierele naționale în călătoriile lor epice, ceea ce necesită eforturi coordonate între guverne pentru a combate aceste amenințări și a asigura recuperarea populațiilor naționale. Convenția privind Conservarea Speciilor Migratoare este un tratat global al ONU, semnat în 1979, care angajează țările să colaboreze pentru protejarea speciilor migratoare de toate tipurile. ONU propune acum ca cele 30 de specii de pești să fie adăugate la acest tratat în cadrul reuniunii anuale care va avea loc peste trei ani.
Un exemplu de succes al acestei convenții este antilopa Saiga. În 2015, aceasta a suferit o mortalitate în masă, existând temeri că supraviețuitorii Epocii de Gheață ar putea dispărea. Totuși, în urma stabilirii unei echipe internaționale antipocraje, nivelurile populației au revenit la peste un milion de indivizi. Amy Fraenkel, Secretar Executiv al ONU pentru Convenția Speciilor Migratoare (CMS), a recunoscut că, în trecut, „focusul a fost clar pe unele dintre speciile mai cunoscute, mai vizibile, cum ar fi felinele mari, antilopele, balenele și delfinii”. Acum, este rândul peștilor de apă dulce migratori să beneficieze de acțiuni coordonate la nivel global, corectând o neglijență istorică care a pus în pericol baza trofică a multor comunități umane și sănătatea ecosistemelor acvatice planetare.
Declinul dramatic al populațiilor de pești migratori declanșează o bătălie globală pentru protecția lor
