Totul a început în urmă cu câteva săptămâni, când tancul Caroline Bezengi, o navă bătrână care naviga sub pavilion camerunez, a raportat o explozie suspectă la bord, în timp ce se îndrepta din Rusia spre India. Echipajul a semnalat incidentul pe 8 iunie, iar nava a rămas în derivă, eșuând în cele din urmă în largul coastei Omanului, la aproximativ 22 de mile marine de orașul de coastă Sharbithat. De atunci, petrolul s-a scurs necontrolat, iar autoritățile nu au reușit să oprească dezastrul. Potrivit analizelor realizate de Agenția de Mediu din Oman, suprafața afectată a crescut alarmant, de la aproximativ 390 de kilometri pătrați la începutul săptămânii, la peste 2.000 de kilometri pătrați, conform imaginilor satelitare analizate de John Amos, un specialist în deversări de petrol.
Tancul transporta aproximativ 800.000 de barili de țiței, o cantitate uriașă care, potrivit experților, ar putea transforma această scurgere într-unul dintre cele mai grave dezastre ecologice din istoria recentă. Christopher D’Elia, profesor emerit la Universitatea de Stat din Louisiana și specialist în deversări de petrol, a declarat că vorbim despre o scurgere „destul de mare”, care ar putea avea efecte devastatoare asupra ecosistemelor marine din zonă. Problema este cu atât mai gravă cu cât nava face parte din așa-numita „flotă umbră” a Rusiei, folosită pentru a ocoli sancțiunile occidentale impuse exporturilor de petrol rusești. Aceste nave sunt adesea bătrâne, prost întreținute, fără asigurare și cu standarde de siguranță extrem de scăzute, ceea ce le face deosebit de vulnerabile la astfel de incidente.
Pata de petrol s-a concentrat acum în jurul arhipelagului Hallaniyat, o zonă de o importanță ecologică deosebită, unde anul trecut a fost înființată o rezervație marină pentru a proteja ecosistemele fragile, inclusiv țestoasele marine rare care își fac cuibul pe aceste plaje. Autoritățile din Oman estimează că o porțiune de coastă de până la 40 de kilometri în zona Ras Madrakah va fi afectată, iar plajele din sudul insulei Masirah, situată la aproximativ 15 kilometri de coastă, ar putea fi contaminate în următoarele ore. Este o cursă contracronometru pentru a limita pagubele, dar specialiștii sunt sceptici că se mai poate face mare lucru.
Contextul geopolitic complică și mai mult situația. Tancul Caroline Bezengi a navigat prin două zone de război active. A pornit din portul rusesc Novorossiysk de la Marea Neagră, un punct fierbinte în conflictul dintre Rusia și Ucraina, apoi a traversat Canalul Suez și Marea Roșie, trecând pe lângă Yemen, unde rebelii houthi, aliniați Iranului, au intrat în războiul regional dintre Statele Unite, Israel și Iran. Deși nu există o explicație oficială pentru exploziile de la bord, iar nimeni nu a revendicat un atac, este evident că nava a traversat ape extrem de periculoase, unde tancurile au fost frecvent ținta atacurilor în ultimele luni. Organizația Maritimă Internațională a raportat nu mai puțin de 65 de incidente în Strâmtoarea Hormuz și în Orientul Mijlociu de la începutul lunii martie, ceea ce arată cât de vulnerabilă este navigația în această regiune.
Greenpeace a avertizat încă de săptămâna trecută că această scurgere este pe cale să provoace un „dezastru ecologic” de proporții. Problema este că, spre deosebire de deversările din Statele Unite sau alte țări dezvoltate, unde principiul „poluatorul plătește” este aplicat cu strictețe, în acest caz nu există o parte responsabilă care să finanțeze operațiunile de curățare. După cum a subliniat profesorul D’Elia, aceste tancuri ilegale nu respectă normele internaționale, iar proprietarii sunt greu de identificat și de tras la răspundere. Nava este înregistrată pe numele unor companii din China, Rentoor Shipmanagement și Villar Shipmanagement, dar aceste entități sunt adesea doar paravane pentru interese obscure.
În timp ce Omanul se confruntă cu acest dezastru, Iranul a raportat miercuri o scurgere separată de petrol în Strâmtoarea Hormuz, care a ajuns pe insula Qeshm, afectând plajele și o pădure de mangrove deosebit de sensibilă din punct de vedere ecologic. Agenția de știri de stat IRNA a anunțat că pata de petrol a ajuns pe coasta de sud a insulei Qeshm și pe părți din insula vecină Hengam. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe iranian, Esmaeil Baghaei, a declarat că poluarea a fost observată în trei locații și la suprafața mării, iar sursa pare să fie o „navă de marfă străină”, fără a preciza numele acesteia. Riscul de deversări în Golf a crescut vertiginos din cauza atacurilor asupra tancurilor în timpul războiului dintre SUA și Iran, care durează de cinci luni.
Această situație ridică întrebări serioase despre capacitatea comunității internaționale de a preveni și gestiona astfel de dezastre. În timp ce războaiele din regiune continuă, iar flotele umbră ale Rusiei și ale altor state navighează prin ape periculoase cu nave vechi și prost întreținute, riscul unor noi scurgeri de petrol rămâne extrem de ridicat. Iar consecințele nu se limitează doar la mediul înconjurător – ele afectează comunitățile locale care depind de pescuit, turismul și biodiversitatea uneia dintre cele mai sensibile regiuni marine din lume. Autoritățile din Oman încearcă să limiteze pagubele, dar realitatea este că, fără o cooperare internațională reală și fără mecanisme eficiente de tragere la răspundere a poluatorilor, astfel de dezastre vor continua să se repete.
De ce este important:
Această deversare masivă de petrol din largul coastelor Omanului nu este doar o catastrofă ecologică locală, ci un semnal de alarmă global privind vulnerabilitatea rutelor maritime în zonele de conflict. Ea evidențiază pericolele flotelor umbră, care transportă petrol sancționat cu nave vechi și nesigure, și lipsa unor mecanisme internaționale eficiente de prevenire și sancționare a poluatorilor. Impactul asupra ecosistemelor marine, inclusiv asupra rezervațiilor naturale și a speciilor protejate, ar putea fi resimțit timp de decenii, iar consecințele economice și sociale pentru comunitățile locale sunt devastatoare. Într-o regiune deja marcată de războaie și instabilitate, acest dezastru demonstrează că protecția mediului nu poate fi separată de securitatea globală și că este nevoie urgentă de acțiuni coordonate la nivel internațional.
