Pe hârtie, argumentul sportiv pentru a-l aduce pe Solomon la West Ham este impecabil. La doar 27 de ani, el are deja un CV impresionant: două titluri de campion în Ucraina cu Șahtior Donețk, un gol senzațional împotriva lui Real Madrid în Liga Campionilor și o perioadă solidă la Fulham, unde a marcat în patru meciuri consecutive în Premier League. Dar cel mai relevant pentru fanii londonezilor este sezonul trecut, petrecut la Leeds United, unde a fost unul dintre artizanii promovării, cu 10 goluri și 12 pase decisive în 39 de apariții în campionat. Pentru un club retrogradat în Championship, care își propune ca „obiectiv necondiționat” revenirea în elită, Solomon pare alegerea perfectă.
Și totuși, imediat după anunțul transferului, plățile online ale clubului au fost invadate de mesaje. Nu de felicitări, ci de apeluri la boicot, de steaguri palestiniene și de acuzații grele. Motivul? Solomon nu este doar un fotbalist talentat; este un israelian care și-a folosit în mod repetat platforma publică pentru a apăra Israelul, inclusiv în timpul genocidului din Gaza, așa cum este descris de numeroase organizații internaționale și de jurnaliști din întreaga lume.
La doar câteva săptămâni după atacurile din octombrie 2023, el a scris pe Instagram că „Israelul are dreptul să se apere” și și-a îndemnat urmăritorii să se roage pentru Israel. Pe măsură ce operațiunile militare israeliene s-au intensificat, el a mers mai departe, distribuid un mesaj în care acuza grupările palestiniene că „își ucid propriul popor și dau vina pe Israel”. Când trendul viral „All Eyes on Rafah” a cuprins rețelele sociale, el a răspuns sarcastic: „Unde vă erau ochii pe 7 octombrie?”. De asemenea, a vorbit public despre campania sa pentru captivii israelieni și despre cum le explică colegilor de echipă poziția Israelului.
Această atitudine nu este nouă. În septembrie 2025, când a ajuns la Villarreal, reacțiile au fost similare: conturi pro-palestiniene au postat iconițe cu steagul palestinian, au cerut boicot și au declarat că nu este binevenit. Ostilitatea a depășit spațiul virtual și a ajuns pe stadion, unde, în timpul unei vizite la Sevilla, au fost afișate steaguri palestiniene, iar Solomon a fost fluierat la fiecare atingere de minge. Acum, la West Ham, istoria se repetă, iar clubul nu a oferit încă un răspuns oficial la cererile de comentarii.
Dezbaterea readuce în prim-plan una dintre cele mai vechi întrebări din sport: ar trebui ca fotbalul și politica să fie separate? Pentru unii fani, da. Callum Gordon, un suporter West Ham de 28 de ani, cu abonament pe viață, spune că preferă să se concentreze pe ce poate aduce Solomon ca jucător, nu pe opiniile sale politice. „Separ politica de fotbal”, declară el, rezumând o poziție destul de răspândită în tribune.
Dar pentru alții, această separare este o iluzie. Iola Wright, o tânără suporteră de 20 de ani, recunoaște că este un fotbalist bun, dar subliniază că „spiritul de echipă și conexiunea dintre club și fani sunt cele mai importante lucruri în acest sezon”. Ea crede că această semnare ar putea avea un impact negativ asupra ambelor. „Nu se poate nega că e un bun fotbalist, dar spiritul de echipă și legătura dintre club și suporteri este cel mai important lucru în acest sezon”, adaugă ea, exprimând o temere care pare să fie împărtășită de o parte semnificativă a comunității.
Criticile la adresa lui Solomon nu se opresc la postările sale de pe rețelele sociale. Serviciul său militar în armata israeliană a devenit, de asemenea, un subiect de controversă. În 2018, publicația israeliană Walla Sport a relatat că el a efectuat instruire militară de bază în timp ce juca profesionist, înainte de a primi statutul de atlet de elită, care i-a permis condiții mai ușoare pentru a urma o carieră în străinătate. The Guardian l-a descris ca având „servit în armata israeliană”. Nu există dovezi că ar fi avut un rol de luptă sau că ar fi participat personal la abuzuri, dar pentru supraviețuitorii palestinieni ai genocidului din Gaza, serviciul său nu este văzut ca fiind neutru din punct de vedere politic.
Abubaker Abed, un jurnalist sportiv din Fâșia Gaza, vede în decizia West Ham un dublu standard. „Organismele de conducere ale fotbalului și majoritatea cluburilor din Europa și Marea Britanie s-au îmbătat de ipocrizie pură și de indignare selectivă”, spune el. Potrivit Asociației Palestiniene de Fotbal, până pe 12 februarie 2026, 1.007 membri ai comunității sportive din Gaza au fost uciși, inclusiv 565 din fotbal, iar 265 de facilități sportive au fost avariate. „Cum pot acești fotbaliști să fie de încredere în cluburi, în timp ce susțin distrugerea Gazei, inclusiv a cluburilor și stadioanelor?”, se întreabă el retoric.
Este o întrebare care rămâne fără răspuns, dar care va continua să bântuie nu doar West Ham, ci întreaga lume a fotbalului. Într-un sport care se vrea un refugiu de la realitățile dure ale lumii, transferul lui Solomon demonstrează că, uneori, mingea nu poate rămâne doar la mijlocul terenului. Iar pentru fanii care văd în Gaza o tragedie de nedescris, prezența unui jucător care apără acțiunile Israelului este o pată care nu poate fi spălată cu goluri sau pase decisive.
De ce este important:
Această situație nu este doar despre un transfer de fotbal. Ea ilustrează tensiunile profunde care traversează societățile occidentale în legătură cu conflictul israeliano-palestinian și modul în care sportul, adesea văzut ca un refugiu neutru, devine o arenă pentru dezbateri politice și morale. Decizia West Ham de a-l semna pe Solomon, în ciuda reacțiilor negative, ridică întrebări esențiale despre responsabilitatea cluburilor față de fanii lor și despre limitele libertății de exprimare a jucătorilor. Mai mult, subliniază ipocrizia din fotbalul european, care condamnă anumite regimuri, dar pare să ignore sau să accepte acțiunile Israelului, chiar și atunci când acestea sunt catalogate drept genocid de către organizații internaționale și de o mare parte a opiniei publice globale. Este un test crucial pentru modul în care sportul își gestionează relația cu politica, într-o eră în care fiecare declarație publică a unui sportiv poate avea consecințe uriașe, atât pe teren, cât și în afara lui.
