Rahman, un diplomat de carieră cu o experiență vastă, a intrat în serviciul diplomatic al Bangladeshului în 1979 și a ocupat funcții importante la ONU, atât la New York, cât și la Geneva. El a fost consilier național pentru securitate și reprezentant de rang înalt pentru problema rohingya, înainte de a deveni ministru de externe al Bangladeshului în februarie 2025, după ce Partidul Naționalist Bangladesh (BNP) a câștigat primele alegeri de după răsturnarea fostului premier Sheikh Hasina, în urma unei revolte studențești în 2024.
Președinția Adunării Generale este rotativă între cele cinci grupuri regionale ale ONU, iar cea de-a 81-a sesiune revine Grupului Asia-Pacific. Rahman va servi un mandat de un an, începând cu 8 septembrie 2025. Mandatul său va coincide cu unul dintre cele mai importante procese din calendarul ONU: selectarea succesorului secretarului general António Guterres, al cărui mandat expiră la sfârșitul anului 2025. Guterres, care a condus organizația din 2017, a anunțat că nu va căuta un al treilea mandat, iar alegerea noului lider va fi un test major pentru diplomația globală.
Discursul de acceptare al lui Rahman a fost marcat de un ton realist și angajat. „ONU va începe al nouălea deceniu al său într-un moment în care încrederea în organizația noastră este testată pe multiple fronturi”, le-a spus el diplomaților reuniți la Adunarea Generală. „Luate împreună, aceste provocări tind să submineze încrederea publică și încrederea în capacitatea organizației noastre de a-și îndeplini promisiunile”. El a subliniat că instituțiile internaționale trebuie să se adapteze noilor realități și să răspundă așteptărilor cetățenilor din întreaga lume.
Președinta în exercițiu a Adunării Generale, Annalena Baerbock, ministrul de externe al Germaniei, a evidențiat tensiunile cu care se confruntă multilateralismul. „ONU se confruntă nu doar cu vânturi potrivnice, ci cu o presiune imensă”, a declarat ea, adăugând că obținerea unui consens devine din ce în ce mai dificilă, iar apărarea Cartei ONU „a devenit o necesitate zilnică”. Baerbock a subliniat că „rolul președintelui Adunării Generale nu mai este pur procedural”, ci implică o responsabilitate sporită de a media, de a construi punți și de a menține dialogul între statele membre.
Adunarea Generală a ONU este cel mai reprezentativ corp al organizației, reunind toate cele 193 de state membre, fiecare cu câte un vot. Reuniunea sa anuală din septembrie, la New York, este singurul forum ONU în care liderii lumii, atât din țări mari, cât și din țări mici, pot lua cuvântul. Deși rezoluțiile sale nu sunt, în general, obligatorii din punct de vedere juridic, Adunarea Generală servește ca principal forum pentru dezbateri internaționale pe teme cheie, de la securitate la drepturile omului, reflectând opinia globală. De asemenea, Adunarea Generală ia decizii esențiale pentru ONU, inclusiv numirea secretarului general la recomandarea Consiliului de Securitate, alegerea membrilor nepermanenți ai Consiliului de Securitate și aprobarea bugetului ONU.
Alegerea lui Rahman vine pe fondul unor provocări semnificative pentru sistemul multilateral. Războiul din Ucraina, conflictul din Gaza, tensiunile din Marea Chinei de Sud și crizele umanitare din Myanmar, Yemen și Sudan pun la încercare capacitatea ONU de a acționa eficient. De asemenea, schimbările climatice, inegalitățile economice și pandemia de COVID-19 au accentuat nevoia de cooperare globală, dar au evidențiat și limitele mecanismelor actuale.
Experții consideră că Rahman, având o experiență diplomatică bogată și cunoașterea profundă a mecanismelor ONU, ar putea aduce o abordare pragmatică și incluzivă. El a fost implicat activ în gestionarea crizei rohingya, o problemă care a tensionat relațiile dintre Bangladesh și Myanmar și a atras atenția internațională. Această experiență îl poate ajuta să medieze în alte conflicte regionale și să promoveze dialogul între statele membre.
Rahman va trebui să facă față așteptărilor ridicate și să demonstreze că Adunarea Generală poate fi un actor relevant într-o lume tot mai divizată. În discursul său de acceptare, el a promis că va lucra pentru restabilirea încrederii în organizație și că va plasa oamenii în centrul agendei ONU. „Trebuie să ne asigurăm că ONU răspunde nevoilor reale ale oamenilor de pe glob, nu doar intereselor statelor puternice”, a declarat el.
Un alt aspect important al mandatului său va fi gestionarea procesului de selecție a noului secretar general. Deși tradiția cere ca funcția să fie ocupată de un diplomat dintr-o altă regiune decât cea a predecesorului, competiția promite să fie acerbă, mai ales în contextul tensiunilor dintre marile puteri. Rahman va trebui să asigure transparență și echitate în acest proces, pentru a menține credibilitatea instituției.
În concluzie, alegerea lui Khalilur Rahman în fruntea Adunării Generale a ONU reprezintă un moment important pentru diplomația globală, dar și o provocare uriașă. Cu o carieră solidă și o viziune clară, el are potențialul de a contribui la revitalizarea multilateralismului, însă succesul său va depinde de capacitatea de a naviga printre interesele divergente ale statelor membre și de a reda încrederea în sistemul ONU.
De ce este important:
Această alegere marchează un moment crucial pentru ONU într-o perioadă de criză a încrederii în multilateralism. Khalilur Rahman, un diplomat experimentat din Bangladesh, o țară emergentă din Asia de Sud, preia conducerea celui mai reprezentativ for al lumii exact înaintea alegerii noului secretar general. Succesul sau eșecul său va influența modul în care ONU abordează conflictele globale, crizele umanitare și provocările climatice. De asemenea, alegerea sa reflectă schimbările de putere în sistemul internațional, cu o voce mai puternică a țărilor în curs de dezvoltare.
