Documentul, obținut de organizația nonprofit de jurnalism de investigație The Intercept și publicat recent, arată că DHS intenționează să ofere acces la bazele de date federale de imagini faciale către forțele de ordine locale. În esență, polițiștii de pe teren ar putea folosi camerele de pe telefoane sau alte dispozitive pentru a fotografia o persoană și a verifica instantaneu dacă aceasta apare în bazele de date ale DHS, care includ milioane de fotografii de la permise de conducere, pașapoarte și chiar fotografii de la arestări.
Planul, numit „Next Generation Identification” sau NGI, este deja în uz la nivel federal, dar extinderea sa către polițiile locale marchează o schimbare majoră. Până acum, accesul la aceste date era limitat la agenții federale și la câteva cazuri specifice. Acum, DHS vrea să ofere acces direct, printr-o aplicație mobilă, oricărui ofițer de poliție care colaborează cu ICE în cadrul programelor de imigrare.
Ce înseamnă asta pentru cetățenii obișnuiți? În primul rând, o extindere masivă a supravegherii. Dacă un polițist local te oprește pentru o simplă verificare de rutină, ar putea să-ți facă o poză și să verifice dacă ai vreun istoric în bazele de date federale. Nu ai comis nicio infracțiune? Nu contează. Sistemul poate identifica greșit o persoană, mai ales pe cei din comunitățile minoritare, unde algoritmii de recunoaștere facială au demonstrat rate mai mari de eroare.
Documentul DHS subliniază că tehnologia va fi folosită doar pentru aplicarea legii în cazuri de imigrare, dar criticii avertizează că aceasta este o ușă deschisă către abuzuri. Odată ce tehnologia este în mâinile polițiilor locale, este greu de controlat cum va fi folosită. De exemplu, ar putea fi utilizată pentru a identifica participanții la proteste pașnice, jurnaliști sau activiști, fără un mandat judecătoresc.
Mai mult, există îngrijorări legate de securitatea datelor. Bazele de date federale nu sunt imune la scurgeri de informații sau la acces neautorizat. O fotografie a feței tale, odată intrată în sistem, poate fi partajată între agenții și chiar vândută către terți, fără știrea ta. În plus, legea americană nu oferă protecții clare împotriva acestui tip de supraveghere, spre deosebire de Europa, unde GDPR impune reguli stricte.
Planul DHS vine pe fondul unei dezbateri naționale aprinse despre imigrație și securitate. Administrația Biden a promis reforme, dar acest document arată că practicile din era Trump, cum ar fi extinderea supravegherii, continuă. De fapt, DHS a testat deja această tehnologie în câteva orașe, iar rezultatele sunt îngrijorătoare: ofițerii au folosit sistemul în mod disproporționat împotriva comunităților hispanice și afro-americane.
Un alt aspect important este lipsa de transparență. Documentul a fost obținut printr-o cerere în baza Freedom of Information Act, dar DHS a refuzat să ofere detalii complete despre cum va fi implementat programul. Cine va avea acces? Ce protocoale de securitate există? Cum pot cetățenii să conteste o identificare greșită? Răspunsurile sunt vagi sau inexistente.
În acest context, organizațiile pentru drepturile civile, cum ar fi ACLU, au cerut Congresului să intervină și să oprească programul. „Recunoașterea facială este o armă de supraveghere în masă care amenință libertățile noastre fundamentale”, a declarat un purtător de cuvânt al ACLU. „Polițiile locale nu ar trebui să aibă acces la bazele de date federale fără o supraveghere strictă și fără garanții legale.”
Pe de altă parte, susținătorii programului argumentează că tehnologia poate ajuta la prinderea infractorilor periculoși, inclusiv a celor care se sustrag de la lege în cazuri de imigrare. DHS susține că sistemul va fi folosit doar în cazuri de „interes național” și că va respecta confidențialitatea. Dar istoria arată că astfel de promisiuni sunt adesea încălcate.
De exemplu, în 2020, un raport al Guvernului SUA a arătat că agențiile federale au folosit recunoașterea facială pentru a identifica participanții la protestele Black Lives Matter, deși nu exista nicio legătură cu imigrarea. Acest precedent arată că tehnologia poate fi ușor deturnată de la scopul său declarat.
Pentru cetățenii obișnuiți, această dezvoltare înseamnă că trebuie să fie mai conștienți de modul în care datele lor personale sunt colectate și folosite. Fiecare fotografie de pe rețelele sociale, fiecare permis de conducere, fiecare pașaport poate deveni o piesă dintr-un puzzle de supraveghere. Iar odată ce intri în sistem, este aproape imposibil să ieși.
În concluzie, planul DHS de a dota polițiile locale cu recunoaștere facială reprezintă un pas periculos către o societate de supraveghere. Fără o reglementare clară și fără garanții pentru drepturile civile, această tehnologie riscă să fie folosită în mod abuziv, în special împotriva comunităților vulnerabile. Este esențial ca publicul să fie informat și să ceară transparență din partea autorităților.
De ce este important:
Acest subiect este crucial pentru înțelegerea modului în care tehnologia de recunoaștere facială poate afecta viața de zi cu zi a cetățenilor. Extinderea accesului la bazele de date federale către polițiile locale nu doar că sporește riscul de abuzuri, dar și normalizează supravegherea în masă. În lipsa unor legi clare care să protejeze confidențialitatea, fiecare persoană devine potențial țintă. De aceea, este vital ca dezbaterea publică să continue și ca cetățenii să fie vigilenți în fața acestor măsuri.
