Comitetul de Urgență al OMS s-a reunit miercuri la Geneva, iar directorul general Tedros Adhanom Ghebreyesus a confirmat jurnaliștilor că virusul rămâne o urgență de sănătate publică de interes internațional, dar nu o pandemie. „OMS evaluează riscul epidemiei ca fiind ridicat la nivel național și regional, dar scăzut la nivel global”, a declarat Tedros.
Anterior, autoritățile din RDC raportaseră 131 de decese din 513 cazuri suspecte. Focarul actual a izbucnit la doar cinci luni după ce RDC declarase încheiată epidemia anterioară. Șeful situațiilor de urgență ale OMS, Chikwe Ihekweazu, a declarat în aceeași conferință de presă că „prioritatea absolută acum este identificarea tuturor lanțurilor de transmitere existente. Acest lucru ne va permite să definim cu adevărat amploarea focarului și să putem oferi îngrijiri”.
Tedros a declarat starea de urgență duminică, fără a consulta alți experți, din cauza urgenței situației. Autoritățile sanitare spun că focarul este alimentat de tulpina Bundibugyo, un tip de virus Ebola pentru care nu există vaccin sau tratament. Din cele 600 de cazuri suspecte, OMS a confirmat 51 în provinciile nordice Ituri și Kivu de Nord din RDC. Uganda a confirmat, de asemenea, două cazuri în Kampala, inclusiv un deces, provenind de la două persoane care au călătorit din RDC în Uganda.
Un misionar medical care a contractat Ebola în RDC este transportat în Germania pentru tratament. Experții OMS spun că focarul a început acum câteva luni, primul deces suspect fiind raportat pe 20 aprilie. După prima moarte, oficialii cred că a avut loc un eveniment de super-răspândire, fie la o înmormântare, fie într-o unitate medicală, dar investigațiile sunt în curs.
Un purtător de cuvânt al Uniunii Europene a declarat miercuri că riscul unui focar în Europa este „foarte scăzut”. „Știm că bolile nu se opresc la granițe, iar acesta este și cazul Ebola”, a spus Eva Hrncirova, dar „nu există niciun indiciu” că europenii ar trebui să facă altceva decât să urmeze sfaturile medicale standard.
Focarul actual este deosebit de îngrijorător din cauza tulpinii implicate. Bundibugyo, descoperită pentru prima dată în Uganda în 2007, are o rată de mortalitate mai mică decât tulpina Zaire (cea mai comună), dar este mai puțin studiată și nu există vaccinuri sau tratamente specifice aprobate. Acest lucru complică eforturile de control, deoarece strategiile standard – vaccinarea în lanț, izolarea pacienților, urmărirea contacților – sunt mai puțin eficiente fără un vaccin.
Provinciile afectate din RDC, Ituri și Kivu de Nord, sunt zone de conflict activ, cu grupări armate și deplasări masive de populație. Acest lucru face ca accesul echipelor medicale să fie dificil și periculos. În plus, comunitățile locale sunt adesea suspicioase față de intervențiile străine, ceea ce duce la întârzieri în raportarea cazurilor și la refuzul tratamentului. OMS și partenerii săi, inclusiv Medici fără Frontiere, încearcă să stabilească centre de tratament și să formeze personal local, dar resursele sunt limitate.
Uganda, care a gestionat cu succes focare anterioare de Ebola, a activat rapid măsurile de control la frontieră și a izolat cazurile confirmate. Cu toate acestea, cele două cazuri din Kampala, capitala cu peste 1,5 milioane de locuitori, ridică spectrul unei transmiteri urbane. Autoritățile ugandeze au declarat că monitorizează peste 200 de persoane care au intrat în contact cu pacienții.
La nivel global, OMS nu recomandă restricții de călătorie sau comerț, dar țările sunt sfătuite să întărească supravegherea și să fie pregătite să identifice și să izoleze rapid cazurile suspecte. Statele Unite au anunțat deja că vor permite echipei de fotbal a RDC să intre pe teritoriul american pentru Cupa Mondială, în ciuda restricțiilor legate de Ebola, după ce jucătorii au fost testați negativ.
Experții subliniază că, deși riscul global este scăzut, focarele de Ebola nu trebuie subestimate. Fiecare epidemie este o lecție dureroasă despre cât de repede poate scăpa de sub control o boală infecțioasă atunci când sistemele de sănătate sunt fragile, iar comunitățile sunt afectate de conflicte și neîncredere. În lipsa unui vaccin pentru tulpina Bundibugyo, singurele arme rămân depistarea precoce, izolarea și educația sanitară.
De ce este important:
Acest focar de Ebola este un semnal de alarmă pentru întreaga comunitate internațională. Deși riscul de răspândire globală este considerat scăzut, situația din RDC și Uganda demonstrează cât de vulnerabile sunt regiunile afectate de conflicte și sărăcie în fața bolilor infecțioase. Faptul că tulpina Bundibugyo nu are vaccin sau tratament specific face ca eforturile de control să fie mult mai dificile. În plus, apariția cazurilor în Kampala, o capitală dens populată, ar putea duce la o transmisie urbană rapidă dacă măsurile nu sunt aplicate cu strictețe. Pentru Europa și restul lumii, aceasta este o reamintire că sănătatea globală este o responsabilitate comună – investițiile în sistemele de sănătate din țările fragile, cercetarea pentru vaccinuri și tratamente, precum și coordonarea rapidă între state sunt esențiale pentru a preveni ca un focar local să devină o criză internațională.
