Ebola în Republica Democrată Congo: Numărul morților depășește 1.300, iar virusul se răspândește „ca un foc sălbatic”
Epidemia de Ebola din Republica Democrată Congo (RDC) a atins un nou prag sumbru: peste 1.309 de decese confirmate, o creștere alarmantă de peste 40% în doar cinci zile, potrivit datelor guvernamentale. Un consultant în sănătate publică de top avertizează că virusul „se răspândește ca un foc sălbatic”, iar ritmul actual este cel mai rapid înregistrat vreodată pentru un focar de Ebola. Această criză amenință să devină cea mai gravă din istorie, depășind chiar și epidemia devastatoare din Africa de Vest din 2013-2016.
O epidemie care scapă de sub control
Datele actualizate publicate sâmbătă de guvernul congolez arată că, până joi, numărul total de cazuri confirmate, inclusiv decesele, a urcat la 2.973. Aceasta reprezintă o creștere de 27% față de cifrele raportate sâmbăta precedentă. Rata fără precedent la care cresc cazurile și se înmulțesc decesele face ca epidemia din RDC să fie cea mai rapid răspândită epidemie de Ebola documentată vreodată. Spre deosebire de focarele anterioare, aceasta se răspândește într-o zonă de conflict activ, ceea ce complică eforturile de intervenție.
Ceea ce face situația și mai periculoasă este faptul că virusul care circulă în RDC este Bundibugyo, cea mai rară dintre cele patru variante de Ebola cunoscute a afecta oamenii. În prezent, nu există vaccinuri sau tratamente aprobate pentru această tulpină. Abdulsalami Nasidi, consultant în sănătate publică și unul dintre fondatorii Centrelor Africane pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (Africa CDC), a declarat pentru Al Jazeera că lipsa unui vaccin dovedit face ca virusul să se răspândească „ca un foc sălbatic”.
Contextul conflictului și lipsa resurselor
Epidemia se desfășoară într-o regiune marcată de ostilități active, ceea ce agravează penuria de resurse de sănătate publică cu care se confruntă de obicei guvernele africane în astfel de situații. În provincia Ituri, epicentrul focarului, personalul medical este suprasolicitat și lucrează în condiții precare. Mai mult de 100 de lucrători sanitari au fost infectați de la declararea epidemiei în mai, iar aproximativ 35 au murit. Această tragedie este amplificată de lipsa echipamentelor de protecție și, în unele comunități, de ostilitatea locuitorilor care pun la îndoială existența bolii.
Un număr tot mai mare de angajați din domeniul sănătății din mai multe unități medicale din provincia Ituri au intrat în grevă, nemulțumiți de salariile neplătite și de condițiile de muncă nesigure. Săptămâna trecută, zeci de angajați de la Spitalul General Rwampara, lângă Bunia, au intrat în grevă. Spitalul operează un important centru de tratament pentru Ebola, părți din care au fost incendiate în luna mai de locuitori furioși, care au fugărit și personalul medical care încerca să scape cu camioanele. Ultima grevă a început sâmbătă la Centrul de Tratament Ebola Elikya din capitala provinciei, Bunia. Activitățile au fost practic paralizate, medicii, asistentele și personalul de securitate oprind lucrul. Aproximativ 100 de muncitori au protestat în fața centrului, spunând că bonusurile neplătite subminează moralul și afectează îngrijirea pacienților.
„Trebuie să fim plătiți, pentru că între timp boala se răspândește în centrul de tratament”, a declarat Martin Bolombi, unul dintre greviști, pentru Associated Press. „Am avut deja cinci persoane care au murit și sunt încă acolo. Trebuie găsită o soluție pentru noi.”
Cursa contra cronometru pentru un vaccin
Oamenii de știință se întrec pentru a găsi o modalitate de a încetini epidemia. Grupul de Vaccinuri de la Universitatea Oxford a anunțat că un voluntar a primit prima doză dintr-un vaccin experimental dezvoltat rapid, vineri. „Aceasta este o piatră de hotar importantă pentru studiu și marchează următoarea fază a călătoriei noastre multinationale de colaborare pentru a dezvolta un vaccin împotriva virusului Ebola Bundibugyo”, a declarat Katrina Pollock, cercetătorul principal al echipei de la Oxford.
În timp ce cercetătorii lucrează, epidemia continuă să se agraveze. Cel mai mare și mai letal focar de Ebola din istorie a ucis peste 11.000 de persoane din cel puțin 28.000 de cazuri între 2013 și 2016, în principal în Africa de Vest, în Guineea, Liberia și Sierra Leone. Acel focar a durat aproximativ opt luni pentru a ajunge la primele 1.000 de decese. Ultima epidemie din RDC a reușit acest lucru în mai puțin de zece săptămâni.
„Trebuie să acționăm acum”, a scris directorul general al Africa CDC, Jean Kaseya, pe X săptămâna trecută. „Dacă nu o oprim astăzi, aceasta va deveni cea mai gravă epidemie pe care lumea a documentat-o vreodată.”
Reacția internațională și măsurile controversate
Al Jazeera relatează din Goma, RDC, că răspunsul guvernului a lipsit de coordonare și urgență, lăsând personalul medical suprasolicitat și lucrând în condiții proaste. Numărul deceselor în rândul lucrătorilor sanitari continuă să crească, sâmbătă un medic și un alt lucrător sanitar fiind printre ultimele victime.
Directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), Tedros Adhanom Ghebreyesus, a avertizat că numărul real de cazuri ar putea fi de peste două ori mai mare decât cel oficial, deoarece insecuritatea continuă să limiteze accesul în comunitățile afectate. Urmărirea contactelor ajunge acum la aproximativ 80% dintre contactele cunoscute, a spus el, dar echipele de intervenție nu pot ajunge încă în fiecare sat sau nu pot fi desfășurate acolo unde este cea mai mare nevoie.
Statele Unite și Canada au restricționat intrarea călătorilor care au fost recent în RDC, măsuri care contravin propriilor recomandări ale OMS emise în mai, când a declarat epidemia o urgență globală de sănătate. Tedros a cerut o încetare a focului în conflictul care afectează estul RDC, argumentând că resursele medicale singure nu sunt suficiente pentru a face față crizei și că este nevoie de acțiuni politice pentru a deschide accesul echipelor de intervenție înainte ca virusul să se instaleze în provincii neafectate încă.
Analiză: De ce această epidemie este diferită
Spre deosebire de focarele anterioare, epidemia actuală din RDC combină mai mulți factori letali: un virus rar și fără vaccin, un conflict armat activ care împiedică accesul umanitar, o lipsă cronică de resurse și o neîncredere profundă a comunităților față de autorități și personalul medical. Această combinație transformă ceea ce ar putea fi o epidemie controlabilă într-un dezastru umanitar.
Experții subliniază că, deși eforturile internaționale sunt lăudabile, ele nu pot înlocui o coordonare locală eficientă și o implicare reală a comunităților. Fără o încetare a focului și fără o campanie de informare care să combată dezinformarea, virusul va continua să se răspândească. În plus, lipsa de personal și de echipamente în centrele de tratament transformă aceste locuri în focare secundare de infecție.
### De ce este important:
Această epidemie de Ebola nu este doar o criză de sănătate publică, ci și un test al capacității comunității internaționale de a răspunde rapid și eficient la amenințări emergente într-un mediu fragil. Dacă nu este controlată, ea ar putea depăși ca amploare și letalitate orice alt focar din istorie, cu consecințe devastatoare pentru RDC și pentru întreaga regiune a Africii Centrale. Mai mult, lipsa unui vaccin pentru tulpina Bundibugyo subliniază vulnerabilitatea sistemelor globale de sănătate în fața unor agenți patogeni rari, dar extrem de periculoși. Este un semnal de alarmă pentru investiții în cercetare, în sisteme de sănătate reziliente și în diplomație pentru pace, deoarece sănătatea globală nu poate fi separată de stabilitatea politică.
