Situația din estul RDC, în special în provinciile Nord-Kivu și Ituri, este critică. De la începutul anului, numărul cazurilor noi de Ebola a crescut vertiginos, iar autoritățile sanitare locale se confruntă cu o criză de personal. Aproximativ 2.000 de angajați din domeniul sănătății, inclusiv medici, asistente și personal de suport, au intrat în grevă săptămâna trecută, acuzând guvernul că nu le-a plătit salariile de luni de zile. Mulți dintre ei au amenințat că vor părăsi centrele de tratament dacă nu li se achită datoriile, ceea ce ar putea duce la un colaps al sistemului medical deja fragil.
„Nu putem lupta împotriva Ebola pe stomacul gol”, a declarat un asistent medical din orașul Beni, sub protecția anonimatului, de teama represaliilor. „Am fost promisi că vom primi prime de risc și salarii decente, dar nu am văzut niciun ban de luni bune. Cum să ceri oamenilor să-și riște viața când nu au nici măcar apă curată acasă?”
Vizita lui Tedros Adhanom Ghebreyesus a avut loc într-un moment tensionat. Directorul OMS s-a întâlnit cu președintele RDC, Félix Tshisekedi, și cu lideri locali, încercând să medieze un acord care să pună capăt grevei. În cadrul unei conferințe de presă, el a subliniat că „fiecare zi de întârziere costă vieți omenești” și a cerut comunității internaționale să intensifice sprijinul financiar și logistic. Cu toate acestea, promisiunile anterioare de ajutor au fost adesea încălcate, iar neîncrederea este profundă.
Epidemia actuală, a zecea din istoria RDC, a început în august 2018 și este considerată una dintre cele mai grave. Până acum, peste 3.000 de cazuri au fost confirmate, iar rata mortalității se situează în jurul a 66%. Vaccinarea a fost un instrument esențial, dar accesul limitat în zonele rurale și ostilitatea unor comunități față de echipele medicale au îngreunat eforturile. În plus, conflictul armat din regiune, cu zeci de grupări rebele active, face ca livrarea de ajutoare să fie extrem de periculoasă.
Greva lucrătorilor medicali nu este un fenomen izolat. În ultimii ani, personalul sanitar din RDC a protestat în mod repetat împotriva condițiilor precare de muncă, a lipsei de echipament de protecție și a întârzierilor salariale. De data aceasta, însă, contextul este mult mai grav, deoarece Ebola nu așteaptă. Organizațiile umanitare, precum Medici fără Frontiere, au avertizat că dacă greva continuă, focarele ar putea scăpa de sub control și s-ar putea extinde în țările vecine, precum Uganda sau Rwanda.
„Este o cursă contracronometru”, a explicat dr. Jean-Jacques Muyembe, directorul Institutului Național de Cercetări Biomedicale din RDC. „Avem nevoie de toți lucrătorii medicali disponibili pentru a identifica cazurile, a izola contactele și a vaccina populația. Fără ei, suntem neputincioși.”
Pe lângă problemele financiare, există și o criză de încredere. Mulți localnici cred că Ebola este o invenție a occidentalilor sau că vaccinurile sunt otrăvite. Aceste teorii ale conspirației au fost alimentate de lipsa de transparență și de corupția din sistemul de sănătate. În unele sate, echipele medicale au fost atacate cu pietre sau chiar cu arme de foc. În martie, un centru de tratament din Butembo a fost vandalizat, iar mai mulți pacienți au fugit, răspândind virusul în comunitate.
Vizita lui Tedros a inclus și o oprire la un centru de vaccinare din Goma, unde a fost primit cu proteste. „Vrem salarii, nu vaccinuri!”, scandau câteva sute de manifestanți. Poliția a intervenit cu gaze lacrimogene, iar câțiva protestatari au fost reținuți. Incidentul a fost condamnat de organizațiile pentru drepturile omului, care au cerut guvernului să trateze cauzele profunde ale nemulțumirii.
În ciuda eforturilor diplomatice, nu există semne clare că greva se va încheia curând. Sindicatul lucrătorilor din sănătate a anunțat că va continua protestul până când guvernul va plăti cel puțin o parte din restanțe. Premierul RDC, Jean-Michel Sama Lukonde, a promis că va găsi o soluție, dar bugetul de stat este deja sub presiune din cauza pandemiei de COVID-19 și a conflictelor armate.
Experții în sănătate publică sunt îngrijorați că această criză ar putea submina progresele făcute în ultimii ani în combaterea Ebola. „Am învățat lecții dure din epidemia din 2014-2016 din Africa de Vest”, a spus dr. Michael Ryan, directorul executiv al Programului OMS pentru Urgențe Sanitare. „Una dintre cele mai importante este că trebuie să investim în sistemele de sănătate locale și să respectăm lucrătorii din prima linie. Dacă îi neglijăm, virusul va câștiga.”
Pe termen lung, soluția nu constă doar în plata salariilor, ci și în reformarea sistemului de sănătate din RDC. Țara are unul dintre cele mai scăzute raporturi de medici pe cap de locuitor din lume, iar infrastructura medicală este aproape inexistentă în zonele rurale. Fără investiții masive și fără o voință politică reală, Ebola și alte boli infecțioase vor continua să facă ravagii.
Până atunci, însă, viața de zi cu zi a congolezilor este marcată de frică și incertitudine. În satele izolate, oamenii se tem să-și ducă copiii la centrele de sănătate, de teamă să nu fie vaccinați forțat sau să se infecteze. „Nu știm în cine să avem încredere”, spune o mamă din localitatea Mangina. „Am auzit că medicii sunt supărați și că nu mai vor să lucreze. Cine ne va ajuta dacă ne îmbolnăvim?”
