Eid al-Adha, cunoscută și ca „Sărbătoarea Sacrificiului”, comemorează disponibilitatea profetului Ibrahim (Avraam) de a-și sacrifica fiul ca act de ascultare față de Dumnezeu. În mod tradițional, musulmanii din întreaga lume sacrifică o oaie, o capră sau o vacă, împărțind carnea cu familia, prietenii și cei săraci. În Gaza, însă, acest ritual a devenit imposibil. Blocada israeliană, care durează de peste 17 ani, s-a înăsprit și mai mult după 7 octombrie 2023, când Israelul a declanșat un război total asupra teritoriului. Animalele de sacrificiu nu mai pot fi importate, iar prețurile au explodat. O oaie care înainte costa câteva sute de shekeli acum valorează mii, dacă se găsește. Majoritatea familiilor abia au bani pentru mâncare de bază, cu atât mai puțin pentru un sacrificiu.
Jurnaliștii Al Jazeera, Marah Rayan și Hind Khoudary, au relatat din Gaza scene sfâșietoare: piețele de animale sunt goale, iar cei care își permit să cumpere o bucată de carne o fac la prețuri exorbitante. „Nu mai există spiritul Eidului”, spune o mamă din tabăra de refugiați Jabalia. „Copiii mei întreabă de ce nu avem o oaie ca vecinii. Dar vecinii noștri sunt morți sau au fugit. Nu mai avem nimic.”
Hajj-ul, cel de-al cincilea pilon al Islamului, este la fel de inaccesibil. Punctul de trecere Rafah, singura ieșire din Gaza care nu este controlată direct de Israel, a fost închis sau supus unor restricții severe. Cei care aveau vize și bani pentru pelerinaj au rămas blocați. Mulți dintre cei care au reușit să părăsească Fâșia în lunile anterioare au făcut-o cu prețul vieții: au plătit sume uriașe traficanților sau au riscat să fie uciși de bombardamente. În acest an, niciun palestinian din Gaza nu a putut ajunge la Mecca.
Contextul este unul de distrugere sistematică. De la începutul ofensivei israeliene, peste 37.000 de palestinieni au fost uciși, iar peste 85.000 au fost răniți, potrivit Ministerului Sănătății din Gaza. Sute de mii de oameni au fost strămutați, iar infrastructura civilă – spitale, școli, moschei – a fost redusă la ruine. Faminea amenință, iar ajutorul umanitar ajunge cu greu. În aceste condiții, sărbătorirea Eidului pare un lux imposibil.
„Eid al-Adha este despre sacrificiu și generozitate”, explică un imam din orașul Gaza, care a vorbit sub protecția anonimatului. „Dar cum poți fi generos când nu ai nimic de oferit? Cum poți sacrifica un animal când propriii tăi copii sunt sacrificați de bombe?”. El subliniază că, din punct de vedere religios, cei care nu pot face sacrificiul sunt iertați, dar durerea colectivă este imensă.
Pentru comunitatea internațională, această situație este un alt semnal de alarmă. Organizațiile pentru drepturile omului au denunțat în repetate rânduri blocada ca fiind o formă de pedeapsă colectivă, interzisă de dreptul internațional. În plus, Curtea Penală Internațională investighează posibile crime de război și crime împotriva umanității comise de Israel. Cu toate acestea, acțiunile concrete lipsesc, iar Gaza continuă să fie izolată.
În ciuda tuturor, palestinienii încearcă să păstreze vie tradiția. În unele cartiere, familiile se adună pentru a împărți mâncare simplă – orez, pâine, conserve – și a se ruga împreună. Copiii primesc haine noi, dacă se găsesc, iar cei mai norocoși primesc câte o jucărie veche. „Nu avem carne, dar avem unul pe altul”, spune un bărbat din Khan Younis. „Asta este adevărata esență a Eidului: comunitatea și credința.”
Totuși, pentru mulți, aceste cuvinte sună gol. Pierderile sunt prea mari. Fiecare familie are cel puțin un membru ucis sau răpit. Fiecare colț de stradă amintește de o casă distrusă. Iar viitorul pare sumbru. „Nu știu dacă voi mai apuca să văd un alt Eid”, spune o femeie în vârstă, care și-a pierdut trei nepoți într-un bombardament. „Dar dacă voi trăi, vreau să fie un Eid cu pace, nu cu moarte.”
De ce este important:
Acest articol evidențiază impactul devastator al războiului și al blocadei asupra vieții religioase și culturale a palestinienilor din Gaza. Incapacitatea de a celebra Eid al-Adha și de a efectua Hajj nu este doar o problemă spirituală, ci și un indicator al suferinței umanitare extreme. În timp ce comunitatea internațională dezbate încet, oamenii mor de foame și de bombe. A înțelege această realitate este esențial pentru a pune presiune asupra factorilor de decizie și pentru a cere încetarea imediată a violențelor și a blocadei. Fără acțiune, Gaza va continua să fie un loc unde până și cele mai sfinte tradiții sunt ucise.
