Totul a pornit de la o conversație privată dintre Musk și Ashley St. Clair, o fostă influenceriță MAGA care a avut o relație cu miliardarul și i-a născut un copil. În octombrie 2024, cu o lună înainte de alegerile prezidențiale americane, Musk i-a scris lui St. Clair că se simte „din ce în ce mai optimist” în legătură cu șansele lui Donald Trump, pentru că „mâine vom dezlănțui anomalia din matrice”. Când St. Clair a cerut lămuriri, Musk a explicat că intenționează să folosească „lasere din spațiu”, precizând că „am peste 10.000 de lasere în spațiu chiar acum”.
În documentar, Gibney o întreabă pe St. Clair dacă ea crede că mesajele se refereau la sateliții SpaceX, iar răspunsul ei a fost pe cât de simplu, pe atât de incriminant: „Nu știu unde altundeva ar putea avea lasere.” Această secvență a devenit punctul central al furiei lui Musk, care susține că Gibney a promovat o teorie a conspirației demult demontată, conform căreia sateliții Starlink ar fi fost folosiți pentru a manipula numărarea voturilor în statele-cheie.
Avocatul lui Musk, Alex Spiro, a fost extrem de explicit în scrisoarea sa: „Starlink nu a fost conectat la tabularea voturilor. Oficialii electorali din mai multe state, cercetătorii independenți în securitate cibernetică și fact-checkerii au respins public această afirmație în noiembrie 2024, iar nimic de atunci nu a readus-o la viață.” Spiro a adăugat că sateliții Starlink comunică prin legături inter-satelit cu laser, iar acesta este sensul expresiei „lasere în spațiu”. Mai mult, el a acuzat echipa de producție că a refuzat să asculte versiunea lui Musk, ceea ce a numit „o decizie conștientă de a ignora adevărul”.
Dar iată partea cu adevărat interesantă: nici Spiro, nici Musk nu au văzut documentarul. Gibney a declarat că Musk a refuzat să participe la interviuri pentru film, așa că regizorul a apelat la o soluție creativă – a folosit un deepfake generat cu inteligență artificială, care vorbește direct în cameră, folosind cuvintele reale ale lui Musk din aparițiile publice. Un artificiu care, evident, nu a fost pe placul miliardarului.
Documentarul, care a fost proiectat deja pentru presă, acoperă totul: de la bullying-ul suferit de Musk în copilărie în Africa de Sud, la averile făcute în era dot-com, de la achiziția Twitter-ului la perioada petrecută la Casa Albă, până la acumularea unei averi și influențe fără precedent. Teza centrală a lui Gibney este că Musk este un „auto-mitologizator” și un „pumper de acțiuni”, care a devenit cel mai bogat om din lume vânzând publicului, investitorilor și guvernului federal promisiuni exagerate.
Musk a reacționat deja pe platforma sa, X, numind filmul o „piesă de atac” și scriind că scopul regizorului a fost „fabricarea unui film fals”. Însă, din punct de vedere legal, lucrurile nu stau deloc simplu. Pentru ca Musk să câștige un proces de defăimare, legea federală impune ca avocații săi să demonstreze că Gibney a acționat cu „răutate reală” (actual malice). Cu alte cuvinte, trebuie să dovedească faptul că regizorul știa că o afirmație este falsă și a inclus-o oricum în documentar. Este un standard extrem de ridicat, gândit pentru a proteja libertatea presei și a dezbaterii publice.
În mod ironic, chiar și persoanele care l-au criticat pe Gibney în trecut recunosc că Musk are puține șanse în instanță. O sursă citată de NPR a comentat cu ironie: „Au mai multe șanse să colonizeze Marte decât să câștige un proces de defăimare împotriva lui Alex Gibney. Alex Spiro trimite scrisori cu praf de zâne și un limbaj juridic obscur.”
Ceea ce este cu adevărat remarcabil aici nu este doar disputa legală, ci contextul mai larg. Musk, unul dintre cei mai puternici oameni din lume, folosește resursele sale imense pentru a intimida un regizor documentarist. Această mișcare face parte dintr-un tipar mai amplu, în care miliardarii din tehnologie încearcă să controleze narațiunile despre ei, fie prin procese, fie prin cumpărarea platformelor de media. Gibney, la rândul său, pare hotărât să nu cedeze presiunilor, iar documentarul său urmează să fie lansat luna viitoare, cu toate controversele de rigoare.
Întrebarea care rămâne este dacă amenințarea cu procesul va avea efectul scontat – să descurajeze distribuitorii sau să influențeze percepția publică – sau dacă va avea efectul invers, atrăgând și mai multă atenție asupra unui film pe care Musk, aparent, îl teme suficient de mult încât să încerce să îl oprească înainte de lansare. Într-o eră în care informația circulă cu viteza luminii – sau a laserelor din spațiu –, încercarea de a cenzura o narațiune incomodă pare, cel puțin, o misiune sortită eșecului.
De ce este important:
Acest caz reprezintă un test crucial pentru libertatea presei și pentru limitele puterii miliardarilor din tehnologie. Dacă Musk reușește să intimideze un regizor premiat cu Oscar printr-o simplă amenințare cu procesul, se creează un precedent periculos care ar putea descuraja jurnaliștii și documentariștii să investigheze critic figurile puternice. Pe de altă parte, standardul legal al „răutății reale” oferă o protecție solidă pentru jurnalismul de investigație, iar modul în care instanțele vor trata acest caz va avea implicații profunde asupra modului în care sunt acoperite subiectele sensibile legate de tehnologie, politică și bani. Este, în esență, o confruntare între puterea financiară și libertatea de exprimare, cu mize care depășesc cu mult soarta unui singur documentar.
