Inițiativa, depusă de partidul de guvernământ PSOE și de partenerul său de coaliție Sumar, a fost descrisă de susținători ca o corectare a unei „nedreptăți istorice” comise de Spania colonială în Sahara Occidentală. Potrivit estimărilor organizațiilor saharaui, între 70.000 și 120.000 de persoane ar putea beneficia de această lege, care le-ar reda un statut pe care l-au avut cândva, dar pe care l-au pierdut odată cu retragerea Spaniei din teritoriu în 1975.
Sahara Occidentală a fost colonie spaniolă până în 1975, când Spania a cedat administrația către Maroc și Mauritania, în baza unor acorduri care au ignorat voința populației locale. De atunci, teritoriul este disputat între Maroc, care îl revendică ca parte integrantă a regatului său, și Frontul Polisario, mișcarea de independență susținută de Algeria, care luptă pentru recunoașterea Republicii Arabe Democrate Saharawi. Mulți saharaui trăiesc în tabere de refugiați din Tindouf, în vestul Algeriei, sau în alte părți ale lumii, în timp ce alții au rămas în Sahara Occidentală, sub administrație marocană.
Votul de joi vine într-un moment extrem de sensibil pentru relațiile dintre Madrid și Rabat, deja tensionate de criza migratorie din Ceuta, enclava spaniolă din nordul Africii. În iulie, cel puțin 70.000 de migranți au trecut granița din Maroc, într-un val fără precedent care a copleșit autoritățile spaniole. Guvernul de stânga de la Madrid a evitat să acuze direct Marocul, deși opoziția de dreapta susține că Rabat a orchestrat această criză pentru a obține concesii politice. În acest context, decizia de a acorda cetățenia saharauilor ar putea fi percepută ca o provocare la adresa Marocului, care nu recunoaște suveranitatea spaniolă asupra Ceutei și Meliliei.
Cu toate acestea, reacția oficială a Marocului a fost surprinzător de blândă. Mass-media marocană a citat declarațiile lui Ramadan Messaoud, membru al Consiliului Regal Consultativ pentru Afaceri Sahariene, care spunea în iulie că Rabat „nu are nicio problemă” cu faptul că saharauii obțin cetățenia spaniolă. Messaoud, care este și președintele Asociației Saharaui pentru Drepturile Omului, a subliniat că alți saharaui au făcut acest lucru „în ultimii ani”. Această poziție sugerează că Marocul ar putea tolera măsura, cel puțin la nivel declarativ, pentru a nu escalada și mai mult tensiunile.
În Spania, votul a scos la iveală diviziuni politice clare. Partidul Socialist și Sumar au susținut proiectul, în timp ce Partidul Popular, de opoziție, s-a abținut, iar formațiunea de extremă dreapta Vox a votat împotrivă. Una dintre cele mai emoționante intervenții a fost a lui Tesh Sidi, prima femeie de origine saharaui care a ajuns în Parlamentul spaniol, membră a coaliției Sumar. „Prin adoptarea acestei legislații, restituim – și subliniez, restituim – cartea de identitate spaniolă acelor saharaui care au deținut-o cândva și de la care acest stat a luat-o”, a declarat Sidi, vizibil emoționată.
Proiectul de lege va fi acum trimis Senatului, unde sunt de așteptat amendamente, înainte de a reveni în Camera Deputaților pentru aprobarea finală. Deși drumul legislativ nu este încă încheiat, votul de joi reprezintă un pas important într-un proces care ar putea schimba viața a zeci de mii de oameni.
Analiștii consideră că această măsură are multiple valențe. Pe de o parte, este o recunoaștere a responsabilității istorice a Spaniei față de populația sahariană, abandonată după retragerea colonială. Pe de altă parte, este un instrument politic intern, prin care guvernul de stânga încearcă să-și consolideze sprijinul în rândul electoratului progresist și să demonstreze angajamentul față de drepturile omului. În același timp, măsura ar putea avea implicații asupra echilibrului geopolitic din regiune, oferind saharauilor o cale de a obține un statut european și de a-și consolida prezența în diaspora.
Criticii, însă, avertizează că această lege ar putea fi interpretată ca o ingerință în treburile interne ale Marocului și ar putea tensiona și mai mult relațiile bilaterale, deja fragile. De asemenea, unii se întreabă dacă acordarea cetățeniei este soluția corectă pentru o problemă care rămâne fundamental politică: statutul final al Saharei Occidentale. Pentru Frontul Polisario, această măsură este binevenită, dar nu suficientă; lupta pentru independență continuă.
În ciuda acestor controverse, votul de joi rămâne un moment istoric. Pentru prima dată, un parlament european recunoaște explicit nedreptatea colonială față de saharaui și încearcă să o repare, măcar parțial. Este un semnal că memoria istorică nu este doar un concept abstract, ci poate deveni o politică concretă, cu efecte reale asupra vieților oamenilor.
De ce este important:
Această decizie a Parlamentului spaniol nu este doar o chestiune administrativă, ci un act cu profunde implicații istorice, politice și umanitare. Ea recunoaște oficial suferința unei populații care a fost abandonată de fosta putere colonială și oferă o cale de reparație pentru zeci de mii de oameni. Într-un context internațional marcat de crize migratorii și tensiuni diplomatice, Spania face un pas curajos, dar riscant, care ar putea redefini relațiile cu Marocul și ar putea influența dezbaterea privind autodeterminarea Saharei Occidentale. Este un exemplu de cum statele pot aborda moștenirea colonială, dar și un test pentru echilibrul fragil din Maghreb. Pentru saharaui, această lege înseamnă mai mult decât un pașaport; înseamnă recunoașterea identității lor și a dreptului de a aparține unei comunități mai largi, europene. Rămâne de văzut dacă Senatul va confirma proiectul și ce efecte va avea asupra unei regiuni deja volatile.
