Mocha, situat în apropierea strâmtorii Bab al-Mandeb, una dintre cele mai vitale rute comerciale și energetice din lume, a căzut joi în mâinile houthiților. Această mișcare oferă grupării o prezență directă în apropierea punctului de sufocare prin care tranzitează o parte semnificativă a comerțului mondial, inclusiv petrol și gaze. Grundberg a subliniat că luptele s-au extins în provinciile Taiz, Hodeidah, Marib, al-Jawf și al-Bayda, ucigând civili și forțând peste 11.400 de familii să își părăsească locuințele începând cu 3 septembrie. Cifrele sunt îngrijorătoare, iar impactul umanitar devine tot mai greu de gestionat.
„Ne confruntăm cu o fază nouă și mai periculoasă a războiului”, a declarat Grundberg în fața Consiliului, cerând pași urgenti pentru protejarea civililor și a rutelor comerciale. El a făcut apel la houthi să înceteze atacurile și amenințările la adresa navelor comerciale, subliniind că este esențială continuarea angajamentului diplomatic, protejarea populației și păstrarea unei soluții politice. Avertismentul său a fost tranșant: consecințele acestui conflict „nu vor rămâne în interiorul granițelor Yemenului”.
Atacurile houthi nu s-au limitat doar la teritoriul yemenit. Rebelii au lovit infrastructura civilă și energetică din Arabia Saudită, ceea ce a provocat o reacție dură din partea Riadului. Ambasadorul Arabiei Saudite la ONU, Abdulaziz al-Wasil, a condamnat atacurile din 8 septembrie asupra mai multor regiuni ale regatului, care au rănit 73 de civili. El a calificat aceste acțiuni drept parte a unei escaladări mai ample care amenință stabilitatea regională și navigația internațională, cerând Consiliului să aplice rezoluțiile 2216 și 2722 și să oprească sprijinul care permite aceste atacuri.
Ambasadorul Yemenului la ONU, Abdullah Ali Fadhel Al-Saadi, reprezentând guvernul recunoscut internațional, a condamnat ferm atacurile houthi asupra Arabiei Saudite și a reafirmat dreptul regatului la autoapărare. El a respins utilizarea teritoriului yemenit pentru a lovi statele vecine, subliniind că escaladarea houthi a strămutat cel puțin 6.145 de familii, aproximativ 44.000 de persoane. Al-Saadi a atras atenția că atacurile din Marea Roșie și avansul spre Bab al-Mandeb amenință navigația internațională, cerând comunității internaționale să impună restricții stricte asupra armelor, componentelor și expertizei care ajung la houthi, în loc să „conțină în mod repetat atacuri individuale”.
Statele Unite, care alături de Israel au lansat o campanie militară împotriva Iranului la sfârșitul lunii februarie, au reluat acuzațiile la adresa Teheranului, susținând că acesta sprijină logistic și financiar houthiții. Reprezentantul american a cerut încetarea imediată a atacurilor și eliberarea necondiționată a personalului ONU, umanitar și diplomatic deținut de rebeli. Poziția Washingtonului reflectă o preocupare mai largă legată de influența iraniană în regiune, iar Yemenul a devenit un câmp de luptă prin proxy între marile puteri.
În numele Consiliului de Cooperare al Golfului (GCC), ambasadorul Bahrainului, Jamal Fares Alrowaiei, a declarat că capturarea Mocha agravează suferința civililor și amenință navigația în Bab al-Mandeb. El a cerut tragerea la răspundere a făptuitorilor și aplicarea mai fermă a embargoului asupra armelor și a sancțiunilor. Poziția GCC este una unită, deoarece statele din Golf văd în houthi o extensie a influenței iraniene și o amenințare directă la securitatea lor.
Pe lângă dimensiunea militară și diplomatică, criza umanitară din Yemen atinge cote alarmante. Oficiul ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA) a avertizat că lipsa accesului la alimente și malnutriția se adâncesc, iar Yemenul este acum clasificat drept un „punct fierbinte al foametei de cea mai mare îngrijorare”. Estimările arată că 18,3 milioane de oameni se confruntă cu insecuritate alimentară acută sau cu lipsa accesului la hrană, dintre care peste 2,2 milioane de copii sub cinci ani suferă de malnutriție acută, iar mai mult de jumătate de milion sunt în stare severă. Aceste cifre nu sunt doar statistici; ele reprezintă vieți pierdute, copii subnutriți și comunități întregi care supraviețuiesc la limita existenței.
Analizând situația, este clar că prăbușirea armistițiului și capturarea Mocha nu sunt evenimente izolate, ci parte a unei strategii mai ample a houthiților de a-și consolida poziția înaintea oricăror negocieri. Controlul asupra Bab al-Mandeb le oferă o pârghie uriașă, permițându-le să perturbe comerțul global și să atragă atenția comunității internaționale. În același timp, atacurile asupra Arabiei Saudite au rolul de a descuraja intervenția externă și de a menține presiunea asupra coaliției conduse de Riad.
Reacțiile din cadrul Consiliului de Securitate arată o comunitate internațională divizată, dar cu un consens tot mai clar că trebuie acționat. Cu toate acestea, lipsa unei strategii unitare și interesele divergente ale marilor puteri riscă să lase Yemenul într-un vid de securitate. Statele Unite și aliații lor acuză Iranul, în timp ce Rusia și China au evitat să condamne explicit houthiții, preferând să ceară dialog. Această paralizie diplomatică este exploatată de actori non-statali care nu au nimic de pierdut.
În plus, dimensiunea umanitară este adesea umbrită de calculele geopolitice. În timp ce liderii mondiali dezbat sancțiuni și rezoluții, milioane de yemeniți se luptă să găsească apă, hrană și adăpost. Organizațiile umanitare avertizează că fondurile sunt insuficiente, iar accesul în zonele controlate de houthi este restricționat. Fără o presiune internațională susținută și fără o voință politică reală de a pune capăt conflictului, Yemenul riscă să devină un caz pierdut, un simbol al eșecului diplomației internaționale.
Pe termen scurt, prioritatea imediată este oprirea violențelor și protejarea civililor. Emisarul ONU a cerut reluarea dialogului, dar fără garanții concrete de încetare a focului, aceste apeluri rămân simple declarații. Houthiții, care controlează deja capitalele și marile orașe, par să mizeze pe oboseala internațională și pe diviziunile dintre puterile regionale. În acest context, fiecare zi de război adâncește criza umanitară și îndepărtează perspectiva unei păci durabile.
De ce este important:
Această escaladare din Yemen nu este doar o criză regională, ci are implicații globale directe. Strâmtoarea Bab al-Mandeb este o rută vitală pentru comerțul mondial, iar orice amenințare la adresa libertății de navigație afectează prețurile energiei și securitatea alimentară la nivel internațional. Mai mult, conflictul atrage tot mai mult marile puteri, transformând Yemenul într-un câmp de luptă proxy care poate destabiliza întregul Orientul Mijlociu. Pentru România și Europa, stabilitatea acestei regiuni este crucială, deoarece orice perturbare a rutelor comerciale se resimte direct în economiile noastre. În plus, criza umanitară din Yemen este una dintre cele mai grave din lume, iar comunitatea internațională are responsabilitatea morală de a acționa. Fără o intervenție coordonată și fermă, riscul unui genocid sau al unui colaps total al statului yemenit devine tot mai real, iar consecințele vor depăși cu mult granițele țării.
