Cei doi regizori nu sunt la prima lor incursiune în documentarea conflictului israeliano-palestinian. În 2025, ei au câștigat un Oscar pentru „No Other Land”, un documentar despre pogromurile coloniștilor israelieni din Cisiordania, realizat împreună cu regizorii palestinieni Basel Adra și Hamdan Ballal. Acum, cu „NAZA”, ei merg și mai departe, dezvăluind mecanismele tehnologice și umane din spatele operațiunilor militare israeliene din Fâșia Gaza.
Filmul este rezultatul unei investigații de aproape trei ani, construită pe mărturiile unor surse din armata și serviciile de informații israeliene, care au acceptat să vorbească doar cu condiția ca identitatea lor să rămână anonimă. Vocile și fețele lor au fost modificate digital, iar filmările au avut loc noaptea, pe acoperișurile din Tel Aviv. „Le permitem soldaților și ofițerilor să vorbească despre ceea ce au făcut”, a declarat Abraham pentru AFP. „Scopul a fost foarte simplu: am vrut să auzim, cât mai detaliat posibil, cum arătau sistemele de ucidere din Gaza și cum funcționau”, a adăugat el.
Titlul filmului, „NAZA”, este un eufemism folosit de serviciile de informații israeliene pentru a indica numărul de civili care se așteaptă să fie uciși într-un anumit atac aerian. Intervievații descriu un sistem asistat de inteligență artificială, cunoscut sub numele de „Lavender”, care se baza pe rețeaua de telecomunicații monitorizată din Gaza – apeluri telefonice, mișcări și interacțiuni – pentru a identifica ținte de asasinat. „Se făcea la scară masivă, ca o fabrică”, spune unul dintre intervievați în film, în timp ce altul, implicat în identificarea țintelor, descrie procesul ca fiind „ca un joc video, pentru că totul se face de la distanță” și este „nebunește de distractiv”.
Unii intervievați au vorbit despre distrugerea caselor civile, despre ignorarea legii umanitare internaționale și despre o „atmosferă generală” de „ură” față de palestinieni. „Nu se poate nega ceea ce știau personalul de informații”, au dezvăluit sursele militare din film, adăugând că „au văzut cu ochii lor și au auzit cu urechile lor că casele pe care le „incriminau” erau pline de familii”.
Abraham a declarat că speră ca filmul să determine guvernele occidentale să renunțe la sprijinul acordat Israelului și să aplice presiuni prin sancțiuni. „Cei dintre noi din Israel și Palestina care încercăm să luptăm pentru schimbare avem nevoie de asta. Îi slăbiți pe oamenii din interior care susțin drepturile omului și o soluție politică refuzând să acționați”, a spus el, referindu-se la susținătorii Israelului.
Într-un articol comun publicat în revista +972, Abraham și Szor au scris că filmul concluzionează că uciderea civililor palestinieni din Gaza „nu a fost un „produs secundar tragic” al unui război împotriva Hamas... ci un act premeditat, calculat și intenționat”.
Reacțiile din presa internațională nu au întârziat să apară. Screen International, o publicație britanică de specialitate care acoperă industria filmului, a descris filmul ca fiind „urgent și dureros”, în timp ce The Hollywood Reporter a spus că inspiră „indignare... și dezgust, la un nivel profund, față de regimul israelian actual”. Filmul a fost produs de britanicul Jim Wilson, cu sprijinul ziarului The Guardian, și are ca producător executiv pe Jonathan Glazer, regizorul filmului „The Zone of Interest”, care a câștigat Oscarul pentru cel mai bun film internațional în 2024.
Contextul este unul tragic: războiul genocid al Israelului împotriva Gaza a ucis aproximativ 73.500 de palestinieni și a rănit 174.500 de la începutul lunii octombrie 2023, potrivit Ministerului Sănătății din Gaza. Jurnaliștilor străini li s-a interzis să intre în Gaza, cu excepția unor condiții strict controlate de armata israeliană. „NAZA” este singurul documentar aflat în competiție la ediția de anul acesta a festivalului, care se încheie sâmbătă, și urmează succesului de anul trecut al filmului „The Voice of Hind Rajab”, care a primit ovații timp de 23 de minute și a câștigat premiul al doilea la Veneția.
De ce este important:
Acest film nu este doar o operă cinematografică, ci o dovadă documentară a modului în care tehnologia de vârf este folosită pentru a comite crime în masă. Într-o perioadă în care dezinformarea și propaganda sunt la cote maxime, mărturiile soldaților și ofițerilor israelieni, prezentate cu curaj, oferă o perspectivă rară asupra mașinăriei de ucidere. Premiile și ovațiile primite la Veneția arată că lumea culturală nu rămâne indiferentă la suferința palestinienilor. Mai mult, filmul ar putea influența opinia publică și deciziile politice, punând presiune pe guvernele occidentale să își reconsidere sprijinul acordat Israelului. Într-un context în care jurnaliștii sunt blocați la graniță, acest documentar devine o fereastră esențială către realitatea din Gaza, iar importanța lui depășește cu mult sfera artistică.
