În contextul războiului în curs dintre Statele Unite și Israel, Iranul a amenințat să instaleze mine marine în vitala Strâmtoare Hormuz, iar rapoartele sugerează că ar fi putut deja plasa dispozitive explozive în această cale navigabilă îngustă, esențială pentru comerțul mondial cu petrol. Această situație a creat premisele unei posibile operațiuni complexe și riscante pentru Marina americană, care ar urma să redeschidă traficul maritim folosind o tehnologie nouă de neutralizare a minelor. Marți, secretarul Apărării Pete Hegseth a declarat că SUA ia măsuri pentru a redeschide Strâmtoarea Hormuz, însă nu a specificat ce acțiuni concrete sunt în derulare. Între timp, flota a 5-a a SUA, cu baza în Bahrain, a postat imagini video care prezintă atacuri împotriva marinei iraniene, inclusiv vase presupus a fi folosite pentru instalarea de mine.
Minele marine reprezintă o amenințare semnificativă nu doar pentru tancurile petroliere și alte nave comerciale care traversează Strâmtoarea Hormuz, ci și pentru navele de război americane. De la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, minele marine au cauzat o proporție disproporționat de mare din pagubele suferite de Marina SUA, scufundând sau incapacitând 15 nave americane – mai multe decât toate celelalte arme combinate. Aceste incidente includ trei nave de război americane avariate de mine marine în Golful Persic încă din 1988, în urma cărora zeci de marinari au fost răniți.
În ciuda acestui pericol evident, războiul cu mine – care cuprinde atât desfășurarea, cât și neutralizarea minelor marine – a primit o atenție minimă și finanțare insuficientă din partea Marinei americane, fiind umbrit de sisteme de arme cu profil mai ridicat, susține Scott C. Truver, expert în securitate maritimă. Finanțarea pentru războiul cu mine reprezintă mai puțin de 1% din bugetul total al Marinei, afirmă acesta, caracterizând domeniul drept un „copil vitreg al Marinei americane".
Exact în momentul în care minele marine iraniene reprezintă din nou o amenințare în Golful Persic, Marina se află în plin proces de retragere a vechilor sale nave din lemn din clasa Avenger, utilizate încă din anii 1980 pentru operațiuni de detectare și neutralizare a minelor. Acestea sunt înlocuite cu nave de luptă littoral (LCS) din clasa Independence, care se bazează pe sisteme fără echipaj și elicoptere pentru a găsi și distruge minele. „Statele Unite investesc în sisteme fără echipaj pentru a îndeplini această misiune", explică Bryan Clark, cercetător senior la Institutul Hudson, un think tank centru-dreapta specializat în securitate națională și politică de apărare. Navele LCS trebuie doar să „stea la distanță de câmpurile de mine și apoi să permită sistemelor lor fără echipaj și elicopterelor să localizeze și să neutralizeze minele", adaugă acesta.
Cu toate acestea, navele LCS au suferit întârzieri în dezvoltare, depășiri de costuri și alte probleme care le-au adus epitete critice precum „nave mici și lamentabile" din partea criticilor. Un raport din 2022 al Biroului de Responsabilitate Guvernamentală (GAO) a evidențiat „mai multe provocări semnificative" ale LCS, „inclusiv capacitatea navei de a se apăra dacă este atacată și ratele de eșec ale echipamentelor esențiale pentru misiune".
Dar dacă noul sistem de înlocuire al Marinei este cu adevărat pregătit rămâne o întrebare deschisă. Acum câteva săptămâni, două nave LCS din clasa Independence, USS Santa Barbara și USS Tulsa, se aflau în Singapore. O a treia, USS Canberra, este echipată cu pachete de contramăsuri anti-mine – dar se află, de asemenea, în Asia. Emma Salisbury, cercetător senior la Institutul de Cercetare în Politică Externă, afirmă că este „complet nedumerită" de ce Marina nu ar avea resurse de neutralizare a minelor în Orientul Mijlociu la începutul conflictului. „A avea o capacitate de contramăsuri anti-mine care nu se află în teatrul de operațiuni nu este deosebit de util", spune aceasta.
Președintele Trump a solicitat în mod repetat aliaților NATO să furnizeze nave pentru a ajuta la securizarea Strâmtoarei. Marți, Hegseth a mustrat alte țări, făcând o aluzie subtilă la Marea Britanie în special, pentru că nu fac mai mult. Aceste țări au refuzat în mare parte să ajute. Când vine vorba de neutralizarea minelor, „Marina SUA se află într-o oarecare dilemă", afirmă Salisbury. Aceasta subliniază că multe națiuni europene sunt mai bine echipate pentru această sarcină decât SUA. Polonia, de exemplu, are peste două duzini de nave de neutralizare a minelor în flota sa, iar Marea Britanie, Franța și Turcia dețin, de asemenea, un număr considerabil de astfel de vase.
În deceniile anterioare, SUA s-a bazat pe aceste națiuni pentru asistență: în Războiul din Golf și în războiul din Irak, afirmă Salisbury, „SUA s-a bazat pe aliații europeni NATO pentru a oferi capacitatea de neutralizare a minelor".
Între timp, noul sistem de vânătoare și neutralizare a minelor, cu nava LCS în centru, rămâne nevalidat în condiții reale. Pachetul MCM, care integrează vehicule de suprafață și subacvatice fără echipaj, elicoptere MH-60S și sisteme sonar, este conceput pentru a detecta, identifica și neutraliza minele marine – dar nu a fost încă demonstrat în condiții reale de operațiuni. Într-un raport publicat în martie, directorul de Testare și Evaluare Operațională al Pentagonului – biroul responsabil cu evaluarea eficacității sistemelor militare – a notat că în anul fiscal 2025, Marina nu a efectuat nicio testare operațională a navei de luptă littoral din varianta Independence echipată cu pachetul de contramăsuri anti-mine (MCM). Directorul a adăugat că eficacitatea operațională „nu poate determina eficacitatea operațională… din cauza datelor insuficiente de performanță".
Salisbury se descrie ca fiind critică față de LCS. Ea afirmă că, în cel mai bun caz, tehnologia de contramăsuri anti-mine de pe aceste nave reprezintă un semn de întrebare. „Ceea ce mă îngrijorează nu este neapărat dacă poate funcționa o dată sau de două ori, ci dacă poate funcționa repetat, la ritmul care ar fi necesar", adaugă aceasta, în cazul în care doar navele LCS ar fi utilizate.
Amiralul James Foggo în retragere, decan al Centrului pentru Strategie Maritimă, afirmă că experiența anterioară a demonstrat că minele ar trebui să fie printre prioritățile principale ale Marinei. „Minele tind să fie o armă asimetrică", spune acesta. „Ele tind, de asemenea, să fie un instrument al omului sărac pentru a exercita presiune asupra națiunilor mai mari și mai puternice."
Neutralizarea minelor este o „muncă murdară și periculoasă", care necesită mult timp, adaugă Truver. Un singur dispozitiv poate dura ore pentru a fi neutralizat – și între timp, „practic stai pe loc în timp ce operațiunile sunt în desfășurare". „Practic efectuezi explozii controlate… pentru fiecare mină în parte", explică Salisbury. „Navele tale vor fi în pericol constant."
Situația actuală din Strâmtoarea Hormuz subliniază o vulnerabilitate strategică pe care Marina americană nu a abordat-o adecvat în ultimele decenii. Cu finanțare minimă dedicată acestui domeniu critic și cu tehnologii care încă nu și-au dovedit valoarea în scenarii reale de luptă, Statele Unite se confruntă cu o provocare majoră în cazul în care ar trebui să asigure libertatea navigației într-una dintre cele mai disputate căi navigabile din lume.
Este Marina SUA pregătită să neutralizeze minele marine din Strâmtoarea Hormuz? Experții trag un semnal de alarmă
