Alegerile din 2021 au adus Partidului Prosperității 410 din cele 484 de locuri în parlament, iar acum, Abiy, în vârstă de 49 de ani, încearcă să-și întărească poziția. Campania sa s-a bazat pe realizările economice, inclusiv pe îmbunătățirea securității alimentare și pe o creștere economică estimată să depășească 10% până în 2026, una dintre cele mai rapide din Africa. Cu toate acestea, realitatea de pe teren este mult mai sumbră. În regiunea Oromia, sudul și centrul țării, luptele dintre forțele guvernamentale și gruparea separatistă Armata de Eliberare Oromo au ucis sute de oameni în ultimii ani. În Amhara, gruparea armată Fano a cucerit vaste teritorii rurale din 2023, iar votul nu va avea loc în cel puțin opt dintre cele 138 de circumscripții ale regiunii.
Situația din Tigray este la fel de tensionată. Deși un acord de pace din 2022 a pus capăt războiului civil care a provocat sute de mii de morți, mișcarea principală a partidului politic din regiune de a-și reafirma controlul asupra administrației locale a stârnit îngrijorări privind un nou val de violențe. Comisia Electorală Națională a Etiopiei (NEBE) a invocat „condiții nefavorabile” pentru a justifica absența votului în Tigray, o decizie care reflectă fragilitatea păcii.
Abiy, care a preluat funcția în 2018 după demisia predecesorului său, Hailemariam Desalegn, în urma protestelor masive împotriva coaliției Frontul Democrat Revoluționar al Poporului Etiopian (EPRDF), a fost lăudat inițial pentru reformele sale. A eliberat jurnaliști, activiști și prizonieri politici, a liberalizat economia și a câștigat Premiul Nobel pentru Pace în 2019 pentru încheierea ostilităților cu Eritreea. Însă, în ultimii ani, imaginea sa s-a deteriorat. Opozanții și organizațiile pentru drepturile omului îl acuză că a inversat aceste progrese, închizând jurnaliști, reprimând societatea civilă și orchestrând campanii militare marcate de atrocități. Guvernul respinge acuzațiile de abuzuri sistematice, susținând că acțiunile sale sunt necesare pentru securitatea națională.
Relațiile cu Eritreea, care s-au îmbunătățit după acordul de pace, s-au deteriorat din nou, pe fondul declarațiilor repetate ale lui Abiy că Etiopia, o țară fără ieșire la mare, are dreptul la acces la mare. Eritreea, care și-a câștigat independența față de Etiopia în 1993, vede aceste declarații ca pe o amenințare implicită de agresiune militară.
Opoziția, slăbită de rivalități interne și de acuzații de represiune, nu pare să poată contesta dominația Partidului Prosperității. Liderii opoziției acuză guvernul că îi subminează prin arestări și obstacole legale, acuzații pe care executivul le neagă. Rezultatele finale sunt așteptate până pe 11 iunie, iar peisajul politic etiopian rămâne unul volatil, cu alegeri care, deși formal democratice, sunt departe de a reflecta voința tuturor cetățenilor.
De ce este important:
Alegerile din Etiopia nu sunt doar un exercițiu democratic, ci un test crucial pentru stabilitatea unei țări care se confruntă cu conflicte etnice, o criză umanitară profundă și tensiuni regionale. Absența votului în Tigray și Amhara subliniază eșecul guvernului de a asigura securitatea și incluziunea, iar dominația Partidului Prosperității riscă să exacerbeze nemulțumirile și să alimenteze violențe viitoare. În plus, relațiile cu Eritreea și ambițiile maritime ale Etiopiei pot reconfigura geopolitica Cornului Africii, cu implicații pentru securitatea regională și pentru milioanele de oameni afectați de conflicte și foamete.
