Fără școală, trăind într-un cort, dar este perioada examenelor în Gaza
În fiecare dimineață, înainte de răsărit, Dana Shabat, o tânără de 18 ani, pornește la drum. Nu merge spre o școală sau o sală de clasă, ci spre o cafenea din Deir el-Balah, în centrul Fâșiei Gaza. Acolo, cu telefonul în mână și cu o conexiune la internet fragilă, susține examenele de bacalaureat – poate cele mai importante din viața ei. Dana este o elevă excepțională, cu o medie care nu a scăzut niciodată sub 99%, dar acum este mai tensionată ca niciodată. Examenele, cunoscute sub numele de tawjihi, sunt decisive pentru viitorul ei. Visează la o bursă în străinătate, la o carieră în medicină, finanțe sau administrarea afacerilor, la o viață departe de suferința care a marcat-o. Dar realitatea ei este una crudă: de mai bine de doi ani și jumătate, Gaza este sfâșiată de războiul genocidar al Israelului. Dana a supraviețuit unui atac în mai anul trecut, dar mama ei, Lina, a fost ucisă – una dintre cele peste 73.000 de victime palestiniene din octombrie 2023. Crescută în Beit Hanoon, în nordul Gazei, Dana trăiește acum într-un cort, alături de tatăl și surorile ei, după ce zona a fost rasă de forțele israeliene. Școlile din Gaza, în mare parte distruse sau transformate în adăposturi, nu mai sunt o opțiune. Așa că Dana, ca și ceilalți 37.000 de elevi palestinieni care susțin tawjihi-ul, este nevoită să învețe și să dea examenele online. „Nu mi-am imaginat niciodată că cea mai importantă etapă a vieții mele va arăta așa”, spune Dana, în timp ce merge alături de tatăl ei, Muhanna. „Am pierdut trei ani de educație, dar asta nu a fost suficient. A trebuit să învăț singură fiecare materie, iar acum și examenele sunt o sursă de anxietate și stres.” Dana ajunge la cafenea cu o oră înainte de începerea probei, la 9 dimineața. Deja, zeci de alți elevi sunt acolo, fiecare verificându-și conexiunea la internet. Tatăl ei, fost profesor de chimie, se asigură că electricitatea funcționează. „Am dedicat fiecare resursă financiară pentru a o ajuta pe Dana să treacă peste acest an crucial”, spune Muhanna. „Am sacrificat alte nevoi ale gospodăriei pentru a plăti meditații private la materiile la care se luptă.” Dar acum, totul depinde de ea. În aceste momente, Muhanna se gândește la viața de dinainte de război. „Viața noastră era minunată. Aveam o casă frumoasă, stabilitate, iar eu și soția mea ne asiguram că fiicele noastre au tot ce le trebuie. Acum, totul a dispărut. Trăim în corturi, fără aproape nimic, iar elevii trec printr-una dintre cele mai sensibile perioade ale vieții în condiții pe care niciun om nu ar trebui să le îndure.” Dana, împreună cu sora ei mai mare, Hala – studentă în anul I la medicină – are grijă de cele trei surori mai mici: Rama, Sarah și Alma. Alma, de doar trei ani, a pierdut un ochi în atacul care a ucis-o pe mama lor. „Mama lor era foarte educată și credea profund în valoarea învățăturii”, spune Muhanna, cu vocea frântă. „Fiicele mele abia știau să gătească, pentru că mama lor voia să-și dedice toată energia educației. Dacă ar fi fost aici astăzi, ar fi devastată să vadă în ce s-au transformat viețile lor.” După examen, Dana spune că de data aceasta conexiunea a fost bună, spre deosebire de proba anterioară. Își ia rămas-bun de la prieteni și pornește la drumul lung înapoi spre cort. Acolo, surorile o așteaptă nerăbdătoare, iar vecinii și rudele din tabără vin să întrebe cum a fost. Înainte de a se odihni, Dana trimite ambele telefoane – al ei și al tatălui – la o stație de încărcare, pentru a se pregăti pentru următorul examen. Lipsa electricității este o provocare majoră, dar Dana, ca și sutele de mii de alți locuitori din Gaza, s-a adaptat. Prezentul ei este plin de dificultăți. La opt luni de la încetarea focului cu Israelul, reconstrucția pare încă departe, iar atacurile israeliene continuă periodic. Dana nu știe când se va putea întoarce în Beit Hanoon – dacă se va întoarce vreodată. Nu știe cât va mai trăi într-un cort. Dar încă visează la viitor. Vrea să fie un lider comunitar, cineva care face o diferență. Vrea să învețe limbi străine și să exceleze în orice alege. „Sper ca suferința noastră în aceste corturi să se termine în sfârșit”, spune Dana, „și să devin persoana de succes pe care mama mea și-a dorit întotdeauna să fiu.” Povestea Danei este doar una dintre miile de povești de reziliență și speranță dintr-un loc în care viața de zi cu zi este o luptă pentru supraviețuire. În timp ce lumea privește în altă parte, tinerii din Gaza continuă să învețe, să viseze și să lupte pentru un viitor mai bun, chiar și atunci când totul pare pierdut. Examenele tawjihi sunt mai mult decât simple teste – ele sunt un simbol al rezistenței și al dorinței de a trăi, de a construi, de a nu ceda în fața războiului și a distrugerii. Dana și colegii ei nu sunt doar elevi; sunt supraviețuitori, sunt speranța unei generații care refuză să fie învinsă. Și, poate, într-o zi, poveștile lor vor fi spuse nu din corturi, ci din săli de clasă, din universități, din case cu pereți și acoperiș. Până atunci, ei continuă să meargă, să învețe și să spere. Pentru că, așa cum spune Dana, „singurul mod de a învinge întunericul este să continui să mergi spre lumină.”
