Totul a început când un raport al inspectorilor guvernamentali, datat din 2024 și obținut recent de agenția de presă AFP, a dezvăluit că Federația de Fotbal din Djibouti (FDF) a favorizat anumite firme în atribuirea contractului pentru construirea unui nou sediu, plătind prețuri umflate pentru numeroase elemente. Aceste practici, descrise drept „favoritism” și „lipsă de licitație competitivă”, au stârnit furia cluburilor locale și a jucătorilor, care se simt trădați de propriii conducători.
Fondurile în cauză provin în principal de la FIFA și Confederația Africană de Fotbal (CAF), care împreună acordă federației din Djibouti peste un milion de dolari anual. În plus, se pare că și banii oferiți de Arabia Saudită pentru construirea noului sediu al federației au fost folosiți necorespunzător. Aceste acuzații au determinat un manager al unui club local, care a vorbit sub protecția anonimatului, să amenințe cu boicotarea campionatului din acest an dacă nu se schimbă conducerea. „Resursele federației nu sunt folosite pentru dezvoltarea fotbalului”, a declarat el pentru AFP, adăugând cu amărăciune: „Când văd ce este capabil să realizeze Capul Verde, îmi dau seama că există o problemă structurală în cadrul federației noastre.”
Referința la Capul Verde nu este întâmplătoare. Arhipelagul african, cu o populație similară, a reușit recent să se califice în fazele eliminatorii ale Cupei Mondiale FIFA 2026, demonstrând că și națiunile mici pot performa la nivel înalt dacă au o organizare corectă și o viziune clară. Această comparație doare profund în Djibouti, unde fotbalul pare blocat într-un cerc vicios de management defectuos și lipsă de transparență.
Reacțiile nu au întârziat să apară. Mohamed Elmi Farah, membru al federației, și-a dat demisia din comitetul executiv pe 12 august, invocând „îngrijorări legate de gestionarea și utilizarea resurselor federației”. Gestul său a fost văzut ca un semnal de alarmă, dar și ca o confirmare a faptului că problemele sunt reale și profunde.
De partea cealaltă, Souleiman Hassan Waberi, președintele de lungă durată al Federației de Fotbal din Djibouti, respinge acuzațiile. El susține că FIFA a confirmat oficial că nu a găsit nicio dovadă de nereguli în utilizarea fondurilor. „FIFA ne-a confirmat oficial că, până în prezent, mecanismele sale de monitorizare nu au relevat nicio indicație de abatere în ceea ce privește fondurile pe care le-a distribuit”, a declarat Waberi, care este și membru al Consiliului FIFA, reprezentând CAF. Această dublă calitate ridică însă semne de întrebare cu privire la imparțialitatea sa, mai ales că CAF este un susținător major al președintelui FIFA, Gianni Infantino, aflat recent în centrul controverselor legate de planurile de a deschide Cupa Mondială către investitori privați.
Waberi a recunoscut, totuși, anumite „deficiențe în ceea ce privește licitațiile competitive” în „anumite operațiuni”, dar a dat vina pe disponibilitatea limitată a multor produse în Djibouti și a asigurat că procedurile s-au îmbunătățit de atunci. Această recunoaștere parțială nu face decât să alimenteze suspiciunile, mai ales într-o țară care se clasează pe locul 124 din 182 în indicele de percepție a corupției al Transparency International.
Djibouti, condusă de președintele Ismael Omar Guelleh din 1999, are o istorie complicată cu transparența și buna guvernare. În timp ce țara a reușit să atragă investiții străine semnificative datorită poziției sale strategice, corupția rămâne o problemă endemică. Acest scandal fotbalistic este doar vârful aisbergului, dar are potențialul de a submina încrederea publicului în instituțiile sportive și de a afecta dezvoltarea tinerilor talente.
Pentru jucătorii și suporterii din Djibouti, această situație este cu atât mai frustrantă cu cât fotbalul ar putea fi o cale de ieșire din sărăcie și o sursă de mândrie națională. În loc de asta, ei văd cum resursele care ar trebui să construiască terenuri, să organizeze competiții și să formeze antrenori se evaporă în contracte umflate și decizii netransparente.
Scandalul din Djibouti nu este un caz izolat în fotbalul african. De-a lungul anilor, au existat numeroase acuzații de corupție la adresa federațiilor naționale, iar FIFA a fost adesea criticată pentru lipsa de acțiune în astfel de cazuri. Mecanismele de monitorizare există, dar eficiența lor este pusă la îndoială, mai ales când cei care ar trebui să fie verificați sunt și cei care au legături strânse cu oficialii FIFA.
În timp ce ancheta guvernamentală continuă și presiunea publică crește, rămâne de văzut dacă federația va face schimbări reale sau dacă acest scandal va fi doar o altă pagină întunecată din istoria fotbalului african. Cert este că, pentru moment, fotbaliștii din Djibouti au toate motivele să fie furioși, iar comparația cu Capul Verde va rămâne o rană deschisă până când conducerea va demonstra că poate gestiona corect resursele puse la dispoziție.
De ce este important:
Acest scandal subliniază vulnerabilitatea federațiilor sportive mici în fața corupției și lipsa de transparență în gestionarea fondurilor internaționale. În timp ce FIFA și CAF oferă sume substanțiale pentru dezvoltarea fotbalului, mecanismele de control par insuficiente, iar consecințele se resimt direct asupra jucătorilor și comunităților locale. Cazul Djibouti demonstrează că succesul sportiv nu depinde doar de talent, ci și de o administrare corectă și responsabilă, iar comparația cu Capul Verde arată că performanța este posibilă atunci când resursele sunt folosite eficient. Acest subiect este relevant nu doar pentru Africa, ci pentru orice țară în care sportul ar putea deveni o unealtă de dezvoltare socială, dar este blocat de interese personale și lipsă de responsabilitate.
