Planul, care ar fi implicat crearea unui fond de investiții controlat de FIFA, a stârnit critici vehemente din partea UEFA, a asociațiilor naționale și a unor oficiali de rang înalt din cadrul FIFA. Nemulțumirile au escaladat rapid, ajungându-se la cereri explicite de demisie a lui Infantino și la o reuniune de criză organizată în Maroc săptămâna trecută. Cu toate acestea, conducerea FIFA a reafirmat sprijinul deplin pentru președintele său, ceea ce a adâncit și mai mult prăpastia dintre forul mondial și unele dintre federațiile continentale.
FIFA nu a identificat explicit persoanele sau grupurile despre care susține că încearcă să-l submineze pe Infantino, dar a precizat că va contesta „direct și viguros” orice raportări inexacte sau înșelătoare. Comunicatul vine la scurt timp după publicarea unor articole în The Daily Telegraph, care susțineau că UEFA ar fi efectuat plăți către o fostă angajată cu care Infantino ar fi avut o relație intimă în perioada în care acesta era secretar general al forului european. Contactată de agenția AFP, UEFA a confirmat că „o plată de plecare a fost efectuată persoanei în cauză” la acel moment, „însoțită de plata taxelor pentru un curs de MBA la o școală de afaceri locală”.
Infantino a negat categoric acuzațiile, iar FIFA a calificat relatările drept „afirmații nefondate și pretenții în mod demonstrabil false”. În plus, forul mondial a subliniat că nu va sprijini, facilita sau tolera niciun proces privind alegerea președintelui său care nu ar fi în conformitate cu statutele, procedurile democratice și cadrul de guvernanță. „Președintele FIFA a fost ales democratic de asociațiile membre și continuă să servească cu mandatul lor”, se arată în comunicat. „Cei care nu au sprijinul asociațiilor membre ale FIFA nu ar trebui să încerce să obțină prin acuzații, insinuări sau dezinformare ceea ce nu pot obține prin procesele democratice stabilite ale FIFA.”
Această poziție fermă vine după ce, miercuri, în cadrul reuniunii de criză de la Maroc, FIFA și-a cerut scuze celor 211 asociații membre pentru greșelile comise în gestionarea propunerii de a înființa o competiție paralelă cu Cupa Mondială, dar a reiterat sprijinul total pentru Infantino. Cu toate acestea, scandalul aruncă o umbră sumbră asupra candidaturii lui Infantino pentru un al patrulea mandat, care urmează să fie votat la Congresul FIFA din martie, tot în Maroc. Deocamdată, nu a apărut niciun candidat clar care să-i conteste poziția, dar tensiunile sunt departe de a se fi calmat.
UEFA a anunțat că nu mai are încredere în Infantino, iar președinta Federației Norvegiene de Fotbal, Lise Klaveness, a cerut public demisia acestuia, susținând că nu mai beneficiază de încrederea instituțională necesară pentru a conduce FIFA. Klaveness a fost una dintre vocile cele mai critice la adresa conducerii actuale, pledând constant pentru mai multă transparență și responsabilitate în cadrul forului mondial.
În ciuda acestor critici, Infantino se bucură în continuare de un sprijin substanțial în rândul celor 211 membri ai FIFA. Confederația Africană de Fotbal (CAF) și-a exprimat joi sprijinul unanim pentru conducerea sa, iar CONMEBOL, forul sud-american, a respins orice tentativă de înlăturare care nu implică un vot al tuturor membrilor FIFA. De asemenea, Federația Mexicană de Fotbal (FMF) și-a arătat susținerea față de Infantino, chiar dacă confederația sa regională, CONCACAF, ceruse o „reglementare cuprinzătoare” a mandatului acestuia. „FMF nu va recunoaște și nu va aproba niciun proces convocat în afara cadrului instituțional”, a transmis federația mexicană.
Această polarizare reflectă o realitate complexă: pe de o parte, Infantino a reușit să-și consolideze o bază solidă de susținere în rândul federațiilor mai mici sau mai puțin influente, care au beneficiat de programele de dezvoltare și de distribuirea mai echitabilă a resurselor financiare. Pe de altă parte, marile federații europene, dar și unele voci din America de Nord, își doresc o schimbare de paradigmă și o mai mare responsabilizare a conducerii.
Analiștii consideră că acest conflict nu este doar despre persoana lui Infantino, ci despre viitorul modelului de guvernanță al fotbalului mondial. Planul eșuat de a vinde o parte din drepturile comerciale a fost perceput de mulți ca o încercare de a centraliza și mai mult puterea în mâinile președintelui, eludând consultarea adecvată a asociațiilor membre. De asemenea, lipsa de transparență în ceea ce privește deciziile financiare și gestionarea crizelor a alimentat neîncrederea.
În acest context, comunicatul FIFA de sâmbătă pare a fi o încercare de a trasa o linie roșie: orice contestare a conducerii trebuie să urmeze canalele oficiale, nu presa sau presiunile externe. Rămâne de văzut dacă această strategie va reuși să calmeze spiritele sau dacă va adânci și mai mult ruptura dintre FIFA și criticii săi. Cert este că, înainte de Congresul din martie, vom asista probabil la o escaladare a tensiunilor, iar viitorul lui Infantino la conducerea fotbalului mondial este departe de a fi sigur.
De ce este important:
Această criză de conducere din cadrul FIFA nu este doar o chestiune internă a fotbalului mondial, ci are implicații profunde asupra modului în care sunt gestionate resursele financiare uriașe generate de competițiile internaționale, asupra transparenței decizionale și asupra echilibrului de putere dintre marile federații și cele mai mici. Modul în care se va rezolva acest conflict va stabili un precedent important pentru guvernanța sportului global, influențând nu doar viitoarele Cupe Mondiale, ci și încrederea publicului și a partenerilor comerciali în integritatea celui mai popular sport din lume.
