Trupul neînsuflețit al lui Saada a fost transportat, alături de cei cinci răniți, la spitalul al-Shifa din orașul Gaza, un spital care a devenit simbol al suferinței și al sistemului sanitar colapsat. Mahmoud Basal, purtătorul de cuvânt al apărării civile din Gaza, a confirmat pentru AFP că Saada era unul dintre muncitorii care încercau să readucă apa potabilă în cartierele devastate. „Este adevărat că atacurile aeriene și asasinatele israeliene aproape încetaseră complet de peste o săptămână, dar astăzi ocupația a reluat bombardamentele aeriene”, a declarat Basal, subliniind caracterul perfid al acestei noi escaladări.
Armata israeliană, într-un comunicat sec, a justificat operațiunea spunând că a vizat un comandant Hamas care planifica activ atacuri împotriva forțelor sale. Această justificare vine pe fondul unei reduceri aparente a raidurilor aeriene grele, după discuții diplomatice internaționale intense. Cu toate acestea, jurnaliștii Al Jazeera prezenți în Gaza au raportat cel puțin alte două atacuri israeliene miercuri: un atac cu dronă quadcopter în Khan Younis, în sudul Fâșiei, care a rănit un tată și a rănit critic fiul său de 13 ani, și un bombardament de artilerie în apropierea taberei de refugiați Bureij, din centrul enclavei.
Povestea tatălui rănit, relatată pentru Al Jazeera, este cutremurătoare. „Cumpărasem niște falafel și mergeam pe stradă, când dintr-o dată a explodat ceva ca o bombă. Oamenii s-au împrăștiat. L-am găsit pe fiul meu aruncat la pământ, sângerând din cap. Avea schije în cap și în picior și zăcea acolo, în sângele lui”, a spus bărbatul, cu vocea frântă de durere. Această scenă de groază, repetată de mii de ori în ultimul an, arată că așa-numita „încetare a focului” este doar o iluzie fragilă, spulberată de fiecare dată când interesele militare israeliene o cer.
Atacurile de miercuri vin la doar câteva zile după ce Israelul a respins oficial cea mai recentă versiune a planului președintelui american Donald Trump de a pune capăt războiului din Gaza. Trump anunțase un „plan istoric” în 15 puncte, elaborat de Board of Peace, care prevedea „dezarmarea completă a Hamas și a tuturor celorlalte grupări armate din Gaza”, numindu-l „un pas monumental către pacea și securitatea durabilă”. Hamas a acceptat planul, dar premierul israelian Benjamin Netanyahu l-a respins categoric duminică, arătând încă o dată că prioritățile sale nu sunt negocierile, ci continuarea operațiunilor militare.
Cifrele vorbesc de la sine: de la intrarea în vigoare a așa-numitei „încetări a focului” susținută de SUA în octombrie, atacurile israeliene au ucis peste 1.250 de palestinieni, majoritatea civili. Iar de la începutul războiului genocidar declanșat de Israel pe 7 octombrie 2023, bilanțul este apocaliptic: cel puțin 73.388 de palestinieni uciși și 174.259 răniți. Aceste numere nu sunt doar statistici; sunt vieți curmate, familii distruse, copii orfani, vise spulberate. Fiecare atac aerian, fiecare dronă, fiecare obuz de artilerie adâncește o rană care nu se va vindeca prea curând.
Ceea ce este deosebit de îngrijorător este caracterul insidios al acestor atacuri. Nu mai sunt raiduri masive, ci lovituri chirurgicale, executate cu precizie, care vizează indivizi sau vehicule, dar care lovesc întotdeauna civili nevinovați. Muncitorii care repară un puț de apă, un tată care cumpără falafel pentru familia sa, un copil de 13 ani – toți devin ținte colaterale într-un război care pare să nu aibă sfârșit. Comunitatea internațională privește, în timp ce „planurile de pace” sunt făcute și desfăcute, iar viața palestinienilor continuă să fie un coșmar zilnic.
În acest context, declarațiile oficialilor israelieni despre „comandanți Hamas” sună din ce în ce mai mult ca o justificare goală. Dacă într-adevăr vizează doar militanți, de ce mor atât de mulți civili? De ce sunt atacate infrastructuri civile, precum puțurile de apă? De ce sunt bombardate tabere de refugiați? Aceste întrebări rămân fără răspuns, iar răspunsul este probabil incomod: pentru că scopul real nu este securitatea, ci pedepsirea colectivă a unui întreg popor.
Pe măsură ce presiunea diplomatică crește, iar planurile de pace eșuează unul după altul, realitatea de pe teren rămâne aceeași: bombardamente, sânge, lacrimi și un viitor incert. Fiecare zi aduce noi victime, noi drame, noi dovezi că „încetarea focului” este doar un cuvânt gol, folosit pentru a liniști opinia publică internațională, în timp ce mașinăria de război continuă să funcționeze neîntrerupt. Iar cei care plătesc prețul sunt, ca întotdeauna, cei mai vulnerabili: copiii, femeile, bătrânii, oamenii obișnuiți care încearcă să-și ducă viața de zi cu zi într-un infern.
De ce este important:
Acest atac aerian, deși aparent minor în contextul mai larg al conflictului, demonstrează că așa-numita încetare a focului este doar o iluzie. Fiecare lovitură israeliană, fie că este aeriană, cu dronă sau de artilerie, ucide civili nevinovați și subminează orice efort diplomatic. Respingerea planului de pace de către Netanyahu, la doar câteva zile după anunțul său, arată că Israelul nu este interesat de o soluție negociată, ci de continuarea ocupației și a violenței. Este crucial ca comunitatea internațională să înțeleagă că fără presiuni reale asupra Israelului, inclusiv sancțiuni și recunoașterea statului palestinian, acest ciclu de sânge va continua la nesfârșit. Fiecare viață pierdută, fiecare copil rănit, fiecare familie distrusă este o acuzație la adresa umanității și a celor care pretind că luptă pentru pace, dar nu fac nimic pentru a o impune.
