Pentru a înțelege semnificația acestui moment, trebuie să ne întoarcem la începutul războiului civil sirian. Pe fondul prăbușirii autorității statului, în nordul și estul Siriei a apărut o entitate autonomă de facto, condusă de Partidul Uniunii Democratice (PYD) și de aripa sa armată, Unitățile de Protecție a Poporului (YPG). Acestea erau miliții kurde, dar au reușit să atragă și luptători arabi, asirieni și turkmeni, formând o coaliție mai largă. În 2015, sub umbrela SDF, această alianță a devenit principalul partener terestru al coaliției internaționale conduse de Statele Unite în lupta împotriva ISIL. Fără sprijinul aerian american și fără determinarea luptătorilor kurzi, este aproape sigur că „califatul” autoproclamat ar fi rezistat mult mai mult. Bătălii precum cea de la Kobani (2014-2015) sau eliberarea orașului Raqqa (2017) au intrat în istorie drept momente definitorii ale războiului împotriva terorismului.
SDF nu a fost doar o forță militară. A administrat un teritoriu vast, de la granița cu Turcia până la fluviul Eufrat, încercând să construiască un model de autoguvernare bazat pe principiile confederalismului democratic, inspirat de ideile lui Abdullah Öcalan, liderul încarcerat al PKK. Au înființat consilii locale, au promovat egalitatea de gen – faimoasele unități feminine YPJ – și au încercat să ofere o alternativă la regimul autoritar al lui Bashar al-Assad. Însă această experiență a fost privită cu profundă suspiciune de către Turcia, care vede în YPG o extensie a PKK, organizație pe care o consideră teroristă. Ankara a lansat de-a lungul anilor mai multe operațiuni militare transfrontaliere pentru a împinge SDF departe de granițele sale, complicând și mai mult ecuația.
Acum, după căderea regimului Assad în decembrie 2024 și preluarea puterii de către o coaliție condusă de Hayat Tahrir al-Sham (HTS), situația s-a schimbat radical. Noul guvern interimar de la Damasc, condus de Ahmed al-Sharaa (cunoscut anterior ca Abu Mohammad al-Julani), a căutat să negocieze cu toate facțiunile armate pentru a restabili suveranitatea statului. SDF, rămasă fără sprijinul american consistent – mai ales după ce administrația Trump a anunțat retragerea trupelor, iar administrația Biden a menținut o prezență redusă – a fost nevoită să caute un compromis. Acordul semnat recent prevede dizolvarea structurilor SDF și integrarea luptătorilor în armata națională, sub autoritatea Ministerului Apărării. În schimb, se discută recunoașterea unor drepturi culturale și administrative pentru kurzi, deși detaliile rămân vagi.
De ce este această dizolvare atât de importantă? În primul rând, pentru că marchează sfârșitul unui experiment politic unic în lumea arabă: o administrație autonomă, multietnică, condusă de kurzi, care a funcționat timp de aproape un deceniu. Pentru kurzi, este o lovitură dură, deoarece visul unei autonomii recunoscute oficial pare să se evapore. Deși liderii SDF au subliniat că integrarea nu înseamnă abandonarea drepturilor, mulți luptători de pe teren se simt trădați. Pentru Turcia, este o victorie strategică: principalul inamic de la granița sa sudică este dezarmat și absorbit într-o armată pe care Ankara o poate influența. Pentru Statele Unite, care au folosit SDF ca pe un pion în jocul lor din Orientul Mijlociu, rămâne întrebarea: ce se întâmplă cu bazele militare americane din estul Siriei? Iar pentru Rusia și Iran, care au pierdut deja influența în Siria, această mișcare ar putea fi o oportunitate de a-și consolida poziția.
Dar să nu ne grăbim să tragem concluzii. Dizolvarea formală nu înseamnă neapărat dispariția reală a structurilor de putere. Multe miliții din Orientul Mijlociu au „dizolvat” doar pe hârtie, păstrându-și rețelele și influența. În plus, armata siriană este departe de a fi unită; integrarea a mii de luptători cu loialități diferite va fi un proces anevoios, plin de tensiuni. Există riscul ca unii comandanți să refuze să se supună, iar zonele controlate anterior de SDF să devină un focar de instabilitate. Pe de altă parte, dacă acordul va fi implementat cu succes, Siria ar putea face un pas important către reconstrucția unui stat centralizat, capabil să-și exercite autoritatea pe întreg teritoriul.
În plan uman, această tranziție ridică semne de întrebare serioase. Luptătorii SDF, în special cei din rândurile YPJ, au fost celebrați pentru curajul lor în fața barbariei ISIL. Ce se va întâmpla cu ei? Vor fi acceptați în armata națională, sau vor fi marginalizați? Și ce se va întâmpla cu populația civilă din regiunile autonome, care s-a obișnuit cu un anumit grad de autoguvernare? Răspunsurile nu sunt deloc clare. Un lucru este cert: dizolvarea SDF nu este doar un episod birocratic, ci un moment de răscruce pentru întregul Orientul Mijlociu. Ea reflectă noile realități geopolitice, în care vechii aliați își schimbă prioritățile, iar popoarele care au plătit prețul sângelui pentru libertate rămân adesea cu promisiuni vagi.
Pe măsură ce praful se așază, rămâne de văzut dacă această dizolvare va aduce pacea mult dorită sau va deschide cutia Pandorei. Istoria ne-a învățat că în Siria, nimic nu este simplu și nicio victorie nu este definitivă. Poate că, în adâncul lor, liderii SDF știu că aceasta este singura cale de supraviețuire într-un joc de șah global unde pionii sunt sacrificați fără ezitare. Dar pentru cei care au luptat la Kobani, la Raqqa, pentru cei care și-au pierdut familiile și prietenii, această decizie este o amintire dureroasă că eroismul nu este întotdeauna răsplătit cu recunoaștere. Rămâne să urmărim cu atenție cum se va desfășura acest proces, pentru că soarta SDF este, de fapt, o oglindă a viitorului Siriei și a întregii regiuni.
De ce este important:
Această dizolvare marchează o schimbare fundamentală în echilibrul de putere din Siria și din Orientul Mijlociu. Ea afectează direct drepturile kurde, securitatea regională, relațiile dintre marile puteri și perspectivele de reconstrucție a unui stat sirian unit. Înțelegerea acestui proces este esențială pentru oricine urmărește evoluțiile geopolitice actuale, deoarece decizia de astăzi va influența stabilitatea zonei pentru deceniile următoare.
