Hassoun, o figură religioasă de top în timpul regimului lui Bashar al-Assad, a fost găsit vinovat de o serie de crime grave: incitare la violență, justificarea uciderilor și abuz de funcție. Sentința vine la câteva luni după ce a fost arestat la aeroportul din Damasc, în martie 2025, la doar o lună după ce a ieșit din ascunzătoare. Procesul său a început pe 25 iunie, iar verdictul a fost așteptat cu sufletul la gură de victimele regimului și de activiștii pentru drepturile omului.
Pentru a înțelege cu adevărat semnificația acestei condamnări, trebuie să ne întoarcem la contextul mai larg al războiului din Siria. Între 2005 și 2021, Hassoun a deținut funcția de mare muftiu al Siriei, o poziție cu o influență imensă asupra discursului religios și social. În timpul conflictului, el a fost acuzat că a folosit această platformă pentru a oferi legitimitate regimului al-Assad, transformându-se într-un instrument al propagandei oficiale. În loc să condamne violențele și să protejeze civilii, el a justificat acțiunile armatei siriene, inclusiv bombardamentele asupra zonelor rezidențiale, care au ucis zeci de mii de oameni.
Unul dintre cele mai șocante aspecte ale cazului este modul în care Hassoun a folosit retorica religioasă pentru a susține mașinăria de război. În discursurile sale, el a descris opoziția ca fiind „dușmani ai lui Dumnezeu” și a încurajat loialitatea față de regim, chiar și atunci când acesta comitea crime împotriva umanității. Această manipulare a religiei a avut un impact devastator, deoarece a oferit o acoperire morală pentru atrocitățile comise. De aceea, mulți activiști și juriști au salutat condamnarea sa ca pe un precedent important pentru responsabilizarea celor care au facilitat abuzurile, nu doar a celor care le-au executat.
Procesul lui Hassoun nu este un caz izolat. El face parte dintr-o serie de acțiuni judiciare împotriva foștilor oficiali ai regimului al-Assad, care au fost posibile după căderea acestuia în decembrie 2024. De atunci, Siria a intrat într-o perioadă de tranziție, iar justiția de tranziție a devenit o prioritate pentru noul guvern. Cu toate acestea, drumul spre justiție este plin de obstacole. Multe dintre victimele războiului trăiesc în exil, iar sistemul judiciar sirian este încă fragil, după decenii de corupție și control politic.
Condamnarea lui Hassoun este, de asemenea, un semnal pentru alte persoane care au fost implicate în crime de război. Ea arată că nimeni nu este mai presus de lege, chiar și cei care au deținut poziții înalte în ierarhia religioasă sau politică. În acest sens, verdictul poate fi văzut ca o victorie pentru miile de sirieni care au cerut justiție de ani de zile. Totuși, pentru mulți, aceasta este doar o picătură într-un ocean de suferință. Războiul a lăsat în urmă peste 500.000 de morți, milioane de refugiați și o țară în ruine. O singură condamnare nu poate șterge aceste traume, dar poate deschide calea pentru alte procese.
În plus, cazul lui Hassoun ridică întrebări mai profunde despre rolul liderilor religioși în conflictele armate. În multe războaie, religia a fost folosită pentru a mobiliza masele și pentru a justifica violența. Hassoun a fost un exemplu extrem al acestei tendințe, dar nu este singurul. De aceea, condamnarea sa ar trebui să servească drept un avertisment pentru toți cei care încearcă să transforme credința într-o armă. Pe de altă parte, este important să se sublinieze că nu toți liderii religioși au fost complici cu regimul; mulți au plătit cu viața pentru că au apărat drepturile omului și au condamnat violența.
Reacțiile la verdict au fost mixte. Unii sirieni au sărbătorit în fața tribunalului, cu lacrimi în ochi, văzând în această sentință o formă de recunoaștere a suferinței lor. Alții, însă, sunt sceptici, întrebându-se dacă justiția va fi cu adevărat aplicată în mod egal sau dacă va fi folosită selectiv, pentru a consolida noul regim. Aceste temeri sunt justificate, având în vedere istoria recentă a Siriei, unde justiția a fost adesea politizată. Cu toate acestea, procesul lui Hassoun a fost desfășurat într-o instanță civilă, cu un anumit grad de transparență, ceea ce este un semn pozitiv.
Un alt aspect important este modul în care această condiție va influența procesul de reconciliere națională. Pentru ca Siria să se vindece, este esențial ca victimele să vadă că cei care au comis crime sunt aduși în fața justiției. În acest sens, condamnarea lui Hassoun poate contribui la restabilirea încrederii în instituțiile statului. Dar reconcilierea nu se poate face doar prin procese; ea necesită și un dialog sincer despre trecut, recunoașterea suferințelor și repararea daunelor. Fără aceste elemente, justiția riscă să rămână doar o formalitate.
În concluzie, condamnarea lui Ahmad Hassoun la închisoare pe viață este un moment istoric pentru Siria. Ea reprezintă o victorie a statului de drept și o speranță pentru milioane de victime. Dar este doar un început. Rămâne de văzut dacă acest proces va fi urmat de altele, care să vizeze și alte persoane implicate în crimele de război, și dacă justiția va fi aplicată în mod egal pentru toți. În acest context, comunitatea internațională are și ea o responsabilitate: să sprijine procesul de tranziție și să se asigure că Siria nu va recădea în haos. Pentru că, așa cum a spus un activist sirian, „justiția nu este doar o pedeapsă, ci o promisiune că nu se va mai repeta”.
De ce este important:
Această condamnare este importantă pentru că stabilește un precedent juridic în Siria post-al-Assad, demonstrând că liderii religioși și oficialii care au sprijinit regimul pot fi trași la răspundere pentru crimele de război. Ea oferă o speranță pentru victime și familiile lor, care au cerut justiție de peste un deceniu. În plus, procesul subliniază rolul critic al justiției de tranziție în reconstrucția unei societăți sfâșiate de conflict, și ar putea descuraja alte persoane să comită abuzuri în viitor. Totodată, acest caz atrage atenția asupra modului în care religia poate fi manipulată în scopuri politice, un fenomen care depășește granițele Siriei și care necesită o reflecție globală.
