Focuri de armă, arestări și amenințări cu demolarea: O nouă incursiune brutală în tabăra Qalandiya
În dimineața zilei de miercuri, liniștea aparentă a taberei de refugiați Qalandiya, situată la nord de Ramallah, în Cisiordania ocupată, a fost spulberată de zgomotul bocancilor și al vehiculelor blindate israeliene. Forțele de ocupație au intrat în case și magazine, au arestat cel puțin 20 de persoane și au emis amenințări cu demolarea împotriva unor afaceri locale. Potrivit Semilunii Roșii Palestiniene (PRCS), opt palestinieni au fost transportați la spital cu răni de diverse grade, după ce au fost loviți cu gloanțe de cauciuc, bastoane și poate chiar cu muniție reală – deși autoritățile israeliene nu au confirmat încă natura exactă a rănilor.
Martorii oculari descriu scene de panică: soldații au ocupat acoperișurile clădirilor, transformându-le în puncte de observație și tragere. „Au intrat peste tot, în brutărie, în atelierul de reparații auto, chiar și în casa bătrânei Umm Khaled, care are 80 de ani. Au spart ușile, au răsturnat mobila, au bătut oameni”, povestește Mohammad Aslan, purtătorul de cuvânt al comitetului care administrează tabăra. „Nu știm exact câți au fost reținuți, dar am numărat peste 20 de persoane duse în direcția punctului de control militar.”
Această incursiune nu este una izolată. Ea face parte dintr-un tipar mai larg de violență și intimidare care vizează taberele de refugiați palestinieni, în special pe cele din apropierea Ierusalimului. Qalandiya, deși oficial este o tabără de refugiați administrată de UNRWA, se află sub control militar israelian complet, la fel ca întreaga Cisiordanie. În ultimele luni, operațiunile israeliene s-au intensificat, cu raiduri aproape zilnice în Jenin, Tulkarem, Nablus și, bineînțeles, în Qalandiya.
Contextul: Planurile de colonizare ilegală la fosta bază aeriană Atarot
Ceea ce face ca această razie să fie deosebit de alarmantă este contextul imobiliar. În 2023, guvernul lui Benjamin Netanyahu a aprobat planuri pentru construirea a 9.000 de unități locative într-o colonie ilegală pe terenul fostului aeroport Atarot, care se învecinează direct cu tabăra Qalandiya. Deși proiectul este încă în faza de avizare, locuitorii taberei trăiesc cu teama că raidurile și demolările de case sunt doar o strategie de epurare etnică înainte de extinderea coloniilor. „Nu avem nicio confirmare oficială din partea israelienilor, dar este clar: ei vor pământul nostru. Vor să ne gonească de aici pentru a construi colonii pentru evrei”, spune un locuitor care a cerut să rămână anonim.
Planurile pentru Atarot nu sunt noi. Aeroportul a fost construit în anii 1920, a fost folosit de britanici, apoi de iordanieni și, după 1967, de israelieni până la izbucnirea celei de-a doua Intifade, când a fost închis. De atunci, terenul a rămas nefolosit, iar ONU și comunitatea internațională consideră orice construcție de colonii acolo ca fiind ilegală conform dreptului internațional. Cu toate acestea, guvernul israelian, dominat de partide de extremă dreapta, a făcut din extinderea coloniilor o prioritate.
Viața sub ocupație: O realitate de zi cu zi
Pentru cei aproximativ 10.000 de refugiați din Qalandiya, această razie este doar un episod dintr-o lungă listă de umilințe și violențe. Tabăra a fost înființată în 1949 pentru a găzdui palestinienii strămutați în urma Nakbei – catastrofa din 1948. De atunci, locuitorii săi trăiesc într-o stare de incertitudine permanentă, fără drepturi civile, fără cetățenie și fără perspective de întoarcere acasă. „Suntem prizonieri în propria noastră țară. Nu putem merge la muncă fără permise, nu putem construi fără autorizații care nu se dau niciodată, iar acum ne sparg ușile și ne bat copiii”, spune Abu Ahmed, un tată a trei copii.
Incidentul de miercuri a scos la iveală și o altă față a ocupației: violența sistematică împotriva deținuților. Deși nu există încă detalii despre starea celor arestați, organizațiile pentru drepturile omului au documentat cazuri de tortură, lipsă de asistență medicală și condiții inumane în închisorile israeliene. Un raport recent al Amnesty International vorbește despre „abuzuri care echivalează cu crime de război”.
Reacții internaționale și tăcerea comunității globale
Până acum, reacțiile internaționale au fost modeste. Uniunea Europeană a emis o declarație de „îngrijorare”, iar Statele Unite, deși au cerut reținere, continuă să ofere Israelului ajutor militar de miliarde de dolari. „Este o ipocrizie totală. Ei condamnă violența, dar finanțează armele care o comit”, comentează analistul politic palestinian Sami al-Arian.
În tabăra Qalandiya, oamenii se pregătesc pentru ce e mai rău. „Dacă vor să demoleze, vor demola. Noi nu avem cu ce să ne apărăm. Dar nu vom pleca. Aceasta este casa noastră, chiar dacă este o casă de refugiați”, spune o femeie în vârstă, strângând la piept un nepot.
Ce urmează?
Incursiunea de miercuri este doar un semnal de alarmă. Pe măsură ce coloniile se extind și violența coloniștilor escaladează, taberele de refugiați devin ținte tot mai frecvente. Fără o intervenție internațională serioasă, fără sancțiuni și fără o presiune reală asupra Israelului, aceste raiduri vor continua – iar numărul victimelor va crește.
De ce este important:
Această incursiune nu este un eveniment izolat, ci parte a unei strategii sistematice de epurare etnică și colonizare a Cisiordaniei. Înțelegerea acestor mecanisme este crucială pentru a putea susține drepturile palestinienilor și pentru a cere socoteală autorităților israeliene. Fiecare razie, fiecare arestare, fiecare amenințare cu demolarea este o încălcare a dreptului internațional și o crimă împotriva umanității. Tăcerea nu mai este o opțiune.
