În orașul Bunia, unde a fost anunțat primul deces cunoscut săptămâna trecută, tone de materiale sanitare au fost transportate pe cale aeriană. Cu toate acestea, locuitorii spun că măștile sunt tot mai greu de găsit, iar dezinfectanții care costau 2.500 de franci congolezi (aproximativ 1 dolar) au ajuns să se vândă cu de patru ori mai mult. „Este cu adevărat trist și dureros, pentru că am trecut deja printr-o criză de securitate, iar acum Ebola este aici”, spune Justin Ndasi, un rezident din Bunia.
La un centru de tratament din Rwampara, familiile plâng în timp ce personalul medical, îmbrăcat în combinezoane de protecție, dezinfectează în tăcere trupurile celor dragi – suspecți de Ebola – și le așază în sicrie pentru înmormântări sigure. Boala a lovit pe neașteptate, spun ei, descriind o deteriorare rapidă după ce simptomele au fost confundate cu malarie. „Mi-a spus că-l doare inima”, povestește Botwine Swanze, care și-a pierdut fiul. „Apoi a început să plângă de durere... A început să sângereze și să vomite mult.”
Virusul Ebola este extrem de contagios și se transmite prin contactul cu fluide corporale precum voma, sângele sau sperma. Simptomele includ febră, vărsături, diaree, dureri musculare și, uneori, sângerări interne și externe. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat focarul drept urgență de sănătate publică de interes internațional, îngrijorată de „amploarea și viteza” răspândirii. Șeful OMS în Congo estimează că epidemia ar putea dura cel puțin două luni.
Tipul rar de Ebola, cunoscut sub numele de virusul Bundibugyo, a circulat nedetectat săptămâni întregi după primul deces cunoscut, în timp ce autoritățile testau pentru un alt virus Ebola mai comun și primeau rezultate negative. Investigațiile continuă pentru a stabili unde și când a început focarul, dar „având în vedere amploarea, credem că a început probabil acum câteva luni”, spune Anaïs Legand, din cadrul programului de urgență al OMS.
Până acum, 51 de cazuri au fost confirmate în provinciile nordice Ituri și Kivu de Nord, și două cazuri în Uganda, a declarat miercuri directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus. Există 139 de decese suspecte și aproape 600 de cazuri suspecte. Centrul MRC pentru Analiza Bolilor Infecțioase Globale, cu sediul la Londra, estimează că numărul real de cazuri ar putea depăși deja 1.000. „Adevărata magnitudine rămâne incertă”, avertizează aceștia.
Acesta este al 17-lea focar de Ebola din Congo, iar OMS a declarat că Ministerul Sănătății are personal experimentat și capacitate de răspuns. Cu toate acestea, majoritatea focarelor anterioare au fost de tipul mai comun. Dr. Vasee Moorthy, consilier special la OMS, spune că un vaccin pentru Bundibugyo nu va fi disponibil mai devreme de șase până la nouă luni.
Estul Congo-ului se confruntă deja cu „o presiune imensă din cauza conflictelor, a strămutărilor și a unui sistem de sănătate colapsat”, spune dr. Lievin Bangali, coordonator senior de sănătate pentru Comitetul Internațional de Salvare din Congo, adăugând că ani de subfinanțare au slăbit capacitatea de reacție. Focarul evidențiază efectele tăierilor profunde ale administrației Trump în ajutorul extern. Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat că administrația a stabilit prioritatea finanțării a 50 de clinici de urgență în zonele afectate. SUA s-au angajat să contribuie cu 23 de milioane de dolari.
În Bunia, școlile și bisericile rămân deschise, iar unii locuitori poartă măști. În alte părți ale provinciei Ituri, pacienții suspecți de Ebola împart salonul cu alți răniți sau bolnavi la Spitalul General Bambu. O echipă Medici fără Frontiere a identificat cazuri suspecte în weekend la spitalul Salama din Bunia, dar nu a găsit niciun salon de izolare disponibil în zonă, spune Trish Newport, manager de program de urgență. „Fiecare unitate sanitară pe care au sunat a spus: ‘Suntem plini de cazuri suspecte. Nu avem spațiu.’ Asta vă oferă o imagine a cât de nebună este situația acum”, a scris ea pe rețelele sociale.
În Mongbwalu, unde a fost dus trupul primului deces cunoscut, granița cu Uganda rămâne deschisă, iar mineritul de aur continuă, spune Chérubin Kuku Ndilawa, un lider al societății civile. „Nu există panică. Oamenii își continuă viața normală, dar încep și să răspândească vestea”, spune Ndilawa, semnalând lipsa stațiilor publice de spălat pe mâini. La Spitalul General Mongbwalu erau aproximativ 30 de pacienți cu Ebola, iar un student de la institutul local de tehnologie medicală a murit miercuri, spune dr. Didier Pay. „Pacienții sunt împrăștiați ici și colo”, spune dr. Richard Lokudu, directorul medical al spitalului. „Sperăm ca astăzi să fie instalate facilități de triaj și izolare corespunzătoare; dacă nu se întâmplă, vom fi complet copleșiți.” Personalul este insuficient și neinstruit pentru a gestiona cazurile suspecte, adaugă Lokudu, iar dacă numărul cazurilor confirmate crește, „nu avem protecție”.
În orașul Goma, afectat de Ebola, aflat sub controlul rebelilor M23 sprijiniți de Rwanda, „situația este complicată”, spune dr. Anne Ancia, reprezentanta OMS în Congo. Un cetățean american testat pozitiv în Congo a ajuns miercuri la Berlin și se află într-un salon special de izolare, unde se efectuează o „examinare cuprinzătoare”, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului Sănătății din Germania, Martin Elsässer. Acesta a refuzat să comenteze starea pacientului, care nu a fost identificat de autoritățile germane sau americane. Ministerul a anunțat ulterior că va prelua soția și cei trei copii ai pacientului la cererea autorităților americane. Un oficial de top din domeniul sănătății din Republica Cehă a declarat că primesc un medic american care trata pacienți cu Ebola în Uganda și care nu prezintă simptome. Nu este clar dacă vreunul dintre ei este infectat.
Dr. Satish Pillai, manager de incident pentru Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), a refuzat să comenteze cazurile individuale, dar a subliniat că agenția colaborează cu partenerii internaționali pentru a limita răspândirea.
De ce este important:
Acest focar de Ebola, cauzat de un tip rar de virus pentru care nu există vaccin, reprezintă o amenințare majoră la adresa sănătății globale, mai ales într-o regiune marcată de conflicte armate, strămutări și un sistem sanitar fragil. Răspândirea rapidă, subraportarea cazurilor și lipsa de protecție a personalului medical ar putea duce la o criză umanitară de proporții. În plus, contextul geopolitic – tăierile de ajutoare externe și instabilitatea regională – complică eforturile de intervenție. Înțelegerea acestei situații este crucială pentru a susține măsurile de prevenție și pentru a mobiliza resursele necesare înainte ca epidemia să scape de sub control.
